Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Galateni 5:16, 17
Fiii lui Dumnezeu au mintea Duhului, mintea lui Hristos. Deci, cu mintea, ei ”slujesc Legii lui Dumnezeu” (Romani 7:25). În consecință, oricine este condus de Duhul lui Dumnezeu și are mintea lui Hristos împlinește Legea, pentru că prin acel Duh este turnată în inimă dragostea lui Dumnezeu, care în sine însăși este împlinirea legii. Pe de altă parte, oricine este condus de fire, deci are gândul firii, face lucrările firii și astfel slujește legii păcatului. Oricine este condus de fire nu poate face binele pe care îl dorește; el slujește legii păcatului, și astfel se află ”sub lege” (Romani 3:19).
Observați din text că firea, cu toată natura ei păcătoasă și firească, rămâne prezentă cu cel care are Duhul lui Dumnezeu; și că această fire se luptă împotriva Duhului. Adică atunci când cineva este convertit și adus sub puterea Duhului lui Dumnezeu, el nu este eliberat de firea lui ca și cum ar fi despărțit de ea, cu tendințele și dorințele ei, ca să nu mai fie ispitit în trup și să nu mai aibă de luptat. Nu! Aceeași fire decăzută și păcătoasă, cu aceleași tendințe și dorințe este prezentă. Însă omul nu mai este supus acestora.
El este eliberat de supunerea față de fire, cu tendințele și dorințele ei, iar acum este supus Duhului. El este acum supus puterii care biruiește firea, o supune, o răstignește și o ține supusă, oricât ar fi de păcătoasă, cu toate poftele și dorințele ei.
Lessons on Faith, p. 132, 133
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
