Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: ”Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă .” Galateni 3:9, 10
Observați contrastul puternic din versetele 9 și 10: ”Cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi”, dar ”toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem”. Credința aduce binecuvântarea. Faptele aduc blestemul, sau, mai degrabă, îl lasă pe om sub blestem. Blestemul este asupra tuturor, căci ”cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:18). Credinţa înlătură blestemul.
Cine este sub blestem? ”Toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii.” Rețineți că nu spune că cei care păzesc Legea sunt sub blestem, căci acest lucru ar fi o contradicție cu Apocalipsa 22:14: ”Ferice de cei ce țin poruncile Lui, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (traducere literală din versiunea King James). ”Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!” (Psalmul 119:1).
Deci, cei care au credință sunt păzitori ai Legii.
Din moment ce Evanghelia este contrară naturii omului, noi devenim împlinitori ai Legii, nu făcând, ci crezând. Dacă am lucra pentru neprihănire, nu am face decât să exersăm propria noastră natură omenească păcătoasă, și nu ne-am apropia deloc de neprihănire, ci ne-am îndepărta de ea. Dar crezând în ”făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe”, devenim ”părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4), și atunci toate faptele noastre sunt făcute în Dumnezeu.
”Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: ”Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.” (Rom. 9:30-33).
The Glad Tidings, p. 55, 56
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
