114 – Sanctuarul pământesc ilustrează lucrurile cerești

În zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. Apocalipsa 10:7

Curățarea sanctuarului și sfârșitul tainei lui Dumnezeu sunt identice în ceea ce privește timpul. În sanctuar, în ”chipul adevăratului locaș”, seria serviciilor se încheia în fiecare an, iar curăţirea sanctuarului era sfârşitul acelui serviciu figurativ. Încheierea acestei lucrări pământești a sanctuarului, era și încheierea lucrării pentru oameni. Căci în ziua aceea care era Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29-33), oricine din popor nu lua parte la serviciul curățirii sanctuarului, cercetându-și inima, mărturisindu-și păcatele și părăsindu-le, era nimicit din mijlocul poporului (Lev. 23:27-29).

Și toate acestea erau ”o asemănare pentru vremurile de acum” (Evr. 9:9). Sanctuarul pământesc și jertfa, preoția și slujirea lui erau un chip al celui adevărat, care este sanctuarul şi slujirea lui Hristos. Curățirea sanctuarului pământesc era un chip al adevăratei curățiri, care este curățirea sanctuarului ceresc de toate păcatele credincioșilor în Isus. Și vremea acestei curățiri a adevăratului sanctuar este declarată de cuvintele ”Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit” (Dan. 8:14).

Într-adevăr, sanctuarul în care Hristos este Marele Preot este singurul care putea fi curățat în 1844, pentru că este singurul care există. ”Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” (Apoc. 22:11). Hristos ”S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evr. 9:26-28).

Jones, The Consecrated Way to Christian Perfection, p. 81. 82

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *