Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Romani 3:23, 24
Marele țel al epistolei către Romani este să arate că, în ceea ce privește păcatul și mântuirea, nu există absolut nicio diferență între oameni de toate rasele și condițiile sociale. Oamenilor le place să creadă că așa numitele ”greșeli” nu sunt atât de rele ca păcatele adevărate. Deci le este mult mai ușor să mărturisească că au ”greșit” decât că au păcătuit şi au făcut rău. Dar din moment ce Dumnezeu cere desăvârșire, este evident că ”greșelile” sunt păcate. Când desăvârșirea este standardul, nu contează cât de mult sau cât de puțin a greșit cineva, sau cât îi lipsește, atâta timp cât nu a atins ținta. Sensul primar al cuvântului păcat este ”a rata ținta”.
Din text aflăm că slava lui Dumnezeu este neprihănirea Lui. Observați că motivul pentru care toți sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu este că toți au păcătuit. Omul la început a fost ”încununat cu slavă și cu cinste” (Evrei 2:7) pentru că era drept. Prin cădere a pierdut slava și, prin urmare acum el trebuie să caute ”slava, cinstea şi nemurirea” (Romani 2:7). Hristos a putut spune Tatălui: ”Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22), pentru că în El este neprihănirea lui Dumnezeu pe care El a dat-o fără plată.
În Hristos suntem ”îndreptăţiţi”, cu alte cuvinte suntem făcuți neprihăniți. A îndreptăți înseamnă a face neprihănit. Dumnezeu oferă exact ceea ce păcătosului îi lipsește. Niciun cititor să nu uite înțelesul simplu al îndreptățirii. Unii oameni cred că există o condiţie mult mai înaltă pentru creştin decât să fie îndreptățit. Adică, o condiție mai înaltă decât să fii îmbrăcat pe dinăuntru și pe dinafară cu neprihănirea lui Dumnezeu. Așa ceva nu se poate!
Waggoner, E. J., Waggoner on Romans, p. 70, 71
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
