Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1
”Deci” se referă [în Romani 4] la credința lui Avraam în promisiunea că el avea să aibă un fiu — copilul credinţei. Dar aceeași credință care a avut ca rezultat nașterea lui Isaac, a adus și neprihănire lui Avraam. De aceea neprihănirea credinţei este la fel de reală ca și fiul care i s-a născut prin credință.
Ce este pacea? Majoritatea oamenilor cred că este un fel de sentiment extatic. Ei cred că pacea cu Dumnezeu înseamnă un sentiment ceresc de nedescris. Întotdeauna ei caută acel sentiment imaginar ca dovadă că sunt acceptați de Dumnezeu. Dar pacea cu Dumnezeu înseamnă același lucru ca și cu oamenii: înseamnă pur și simplu absența războiului.
Ca păcătoși, noi suntem dușmani ai lui Dumnezeu. El nu este dușmanul nostru, dar noi suntem dușmanii Lui. El nu se luptă împotriva noastră, dar noi luptăm împotriva Lui. Cum putem deci să avem pace cu El? Pur și simplu, încetând să luptăm și lăsând armele jos. Noi putem avea pace ori de câte ori suntem pregătiți să oprim lupta.
Rețineți că atunci când avem pace cu Dumnezeu, nu suntem doar în pace cu El, ci avem pacea Lui. Această pace a fost lăsată pe pământ pentru noi; căci Domnul a zis: ”Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” (Ioan 14:27). El ne-a dat-o nouă, prin urmare este deja a noastră. Întotdeauna a fost a noastră. Singura problemă a fost că noi nu am crezut.
De îndată ce credem cuvintele lui Hristos, atunci avem în fapt pacea pe care El a dat-o. Și este pace cu Dumnezeu, pentru că pacea se găsește în Hristos și Hristos locuiește la sânul Tatălui (Ioan 1:18).
Waggoner, E. J., Waggoner on Romans, p. 92, 93
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
