84 – Cum devine Legea lui Dumnezeu problema finală

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.  Evrei 11:1 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. Romani 3:31

A ”desființa” Legea nu înseamnă să o anulezi, căci nimeni nu o poate anula. A ”desființa Legea” înseamnă a arăta prin acțiuni că aceasta nu are nicio valoare. Noi desființăm Legea lui Dumnezeu atunci când nu îi permitem să aibă putere în viața noastră. A desființa Legea înseamnă a o încălca; dar Legea rămâne, fie că este respectată sau nu. Desființarea ei îl afectează numai pe individ. De aceea apostolul spune: credința nu duce la încălcarea Legii, ci la ascultare. De fapt ar trebui să spunem: nu credinţa duce la ascultare, ci credința însăși se supune în ascultare.

Credința întărește Legea în inimă. Dacă lucrul nădăjduit este neprihănirea, atunci credinţa o întărește. Credința, în loc să conducă la negarea Legii, este singurul lucru contrar antinomismului [doctrină conform căreia Legea lui Dumnezeu este desființată sau este imposibil pentru om să o păstreze cu adevărat]. Nu contează cât de mult se laudă o persoană cu Legea lui Dumnezeu: dacă respinge sau ignoră credința implicită în Hristos, el nu este mai bun decât cel care atacă direct Legea.

Omul credinței este singurul care onorează cu adevărat Legea lui Dumnezeu. Da, credința face imposibilul și aceasta este ceea ce ne cere Dumnezeu să facem. Când Iosua i-a spus lui Israel: ”Nu puteți sluji Domnului”, el a spus adevărul; totuși era adevărat că Dumnezeu le cerea să-I slujească.

Nu stă în puterea nimănui să fie neprihănit chiar dacă vrea. Prin urmare este o greșeală să spunem că tot ce vrea Dumnezeu de la noi este să facem ce putem mai bine. Cel care nu face mai bine de atât nu împlinește lucrările lui Dumnezeu. Nu, el trebuie să facă mai bine decât poate. El trebuie să facă ceea ce numai puterea lui Dumnezeu lucrând prin el poate face. Este imposibil pentru un om să meargă pe apă, totuși Petru a mers pe apă când și-a exercitat credința în Isus.

Waggoner, Christ and His Righteousness, p. 96.

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *