73 – Hristos a trebuit să ia natura noastră căzută, păcătoasă

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Evrei 2:17

Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – aceste tendințe spre păcat sunt în firea pământească, și ne atrag puternic. În aceasta constă ispita. Dar ispita nu este păcat. Până când dorința nu este îndrăgită, nu este păcat. Dar de îndată ce dorința este îndrăgită, de îndată ce consimțim şi o primim în minte ținând-o acolo, atunci este păcat. Și fie că acea dorință este transpusă în fapte sau nu, păcatul a fost comis. Dându-ne consimțământul, noi am făcut deja lucrul acela în mintea noastră. Tot ceea ce poate veni după aceea este doar satisfacerea simțurilor, satisfacerea cărnii.

Prin urmare, singurul loc unde Domnul ne putea aduce ajutor și eliberare este chiar în locul unde sunt gândurile, chiar la rădăcina păcatului, locul în care păcatul este conceput, unde acesta începe. Astfel, când El a fost ispitit şi încercat așa cum a fost, când a fost scuipat, când L-au lovit peste față și în cap, și în slujirea Lui publică când preoții, în starea lor nelegiuită făceau tot ce puteau pentru a-L irita și a-L agita – când a fost astfel încercat în mod constant, mâna Lui nu s-a ridicat niciodată pentru a întoarce lovitura. El nu a trebuit niciodată să Își țină în frâu vreo astfel de acțiune, pentru că El nu i-a permis nici măcar impulsul.

Cu toate acestea, El a avut natura noastră umană în care astfel de impulsuri sunt atât de naturale. De ce nu s-au manifestat aceste acțiuni în natura omenească pe care o avea și El? El a fost supus voinței Tatălui. Puterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt lucra împotriva cărnii și purta bătălia în domeniul gândurilor. Sub toate aceste insulte și încercări dureroase, natura noastră omenească din El era la fel de calmă ca atunci când Duhul Sfânt în chip de porumbel a venit asupra Lui pe malurile Iordanului.

Acum ”să aveți în voi gândul acesta care era in Hristos.”

Jones, General Conference Bulletin, 1895, p. 348

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *