Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. Galateni 2:19,20
Cum obținem beneficiile vieții neprihănite a lui Hristos? În ce moment ne atingem de El și intrăm în legătură cu El? În ce moment al slujirii Lui ne atinge și face efectivă această legătură? În punctul cel mai de jos posibil în care omul poate fi atins – și acesta este moartea. În punctul morții – acolo, când suntem cu adevărat morți, pășim în Hristos.
Ceremonia botezului este simbolul morții și învierii lui Hristos. Dacă am murit cu Hristos, suntem siguri că vom trăi din nou, pentru că Hristos este viu. De aceea, dacă murim împreună cu El, vom și trăi împreună cu El. Când recunoaștem că am renunțat la viața noastră și la toate pretențiile legate de ea, chiar în acel moment noi murim împreună cu Hristos. Ce avem noi în mod natural în noi înșine? Păcat! Pofta cărnii, pofta ochilor, lăudăroșia vieții, invidie, răutate, vorbire de rău, gândire rea – toate aceste lucruri alcătuiesc viața naturală a fiecărui om. Când suntem gata să renunțăm la ele și să plătim prețul, atunci putem muri împreună cu Hristos și să luăm în schimb viața Lui fără păcat. Renunțând la viața noastră, renunțăm la toate aceste lucruri și atunci suntem morți cu Hristos. Acea înnoire a vieții pe care o avem este viață fără păcat.
Când cineva recunoaște că nu are viața lui proprie, și viața pe care o trăiește în trup o trăiește prin credința Fiului lui Dumnezeu, atunci viața lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. De ce poate să se teamă acel om că i-ar putea face oamenii? Cineva ar putea spune: ”Tu spui că nu trebuie să mai păcătuim niciodată – nu lași nici un pic de loc pentru păcat.” Dar nu asta spune Biblia? ”Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6:14) Prin moarte nu lăsăm nici un loc firii să-și împlinească poftele sau dorințele.
Waggoner, General Conference Bulletin, 1891, No. 10
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
