Acum, făgăduinţele au fost făcute ”lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: ”și seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos. Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. Galateni 3:16,17
Oare legea a fost dată pentru a aduce descurajarea în inimile oamenilor? Nu. Du-te înapoi la Avraam, și vei vedea ce altceva a fost învățat prin darea legii. I s-a dat o făgăduință lui Avraam despre o moștenire a neprihănirii. Dumnezeu a jurat pe El Însuși că vor fi oameni neprihăniți – a căror neprihănire va fi egală cu neprihănirea legii. Dar legea era într-o măreție copleșitoare. Nu putea veni nicio neprihănire din ea. Dacă punem aceste două lucruri împreună, legea este atât de sfântă încât nimeni nu poate obține nicio neprihănire din ea; dar Dumnezeu a jurat că vor fi oameni care vor avea neprihănirea pe care o cere legea.
De aceea, însăși darea legii le-a arătat oamenilor că trebuie să existe un alt mod de a obține această neprihănire. Cel care le-a dat legea a fost Cel care i-a scos din Egipt, care i-a jurat lui Avraam că el și sămânța lui vor fi neprihăniți prin Hristos. Deci harul a fost dat într-o măsură nespus de mare. Acest lucru se realizează ori de câte ori un păcătos este schimbat. Înainte de convertirea sa, el nu își dădea seama de gravitatea păcatelor sale. Apoi vine legea și îi arată cât de îngrozitoare sunt acele păcate, dar odată cu ea vine un glas blând al lui Hristos în care există har și viață.
Să ne petrecem timpul jelindu-ne și suspinând că păcatele noastre sunt atât de mari încât Dumnezeu nu le poate ierta? Dumnezeu este Cel care ne arată păcatele noastre. Prin legea Sa, El scoate la iveală păcatele din inimile noastre și păcatul acesta capătă proporția care i se cuvine. Acesta era mic în ochii noștri înainte; dar Dumnezeu ne face să-l vedem așa cum îl vede El. Oricât de mari ar fi păcatele, harul este mult mai mult decât suficient.
Waggoner, General Conference Bulletin, 1891, No. 9
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
