de Anonymous
După o seară minunată de pescuit pe Marea Mediterană, eu și prietenii mei ne-am gândit că ar fi răcoritor să încheiem seara cu un scurt înot. Eram tineri puternici; nimeni nu se gândea la riscuri sau pericole. Marea era mai agitată decât crezusem noi.
În întuneric, am pierdut contactul cu prietenul care înota împreună cu mine. Nu puteam vedea nici barca. Când mi-am dat seama că mă pierdusem, eram epuizat. Încet-încet, mi-am dat seama că nu aveam suficientă putere pentru a ajunge la țărmul ce se zărea ca o umbră îndepărtată, punctată de câteva lumini slabe.
Eram singur. Știam că nu exista nicio ființă umană, niciun ajutor la îndemâna mea. Știam că acesta era sfârșitul meu. Gândul la familia mea m-a copleșit; mi-am dat seama cu groază că nu voi putea să-mi iau rămas bun de la cei pe care îi iubeam cel mai mult. Chiar în acel moment, o mână m-a prins de umăr și am auzit o voce spunând: „Nu-ți face griji. Am mers pe apă”. Când mâna m-a eliberat și a dispărut, m-am trezit pe uscat. Nu știam cum am ajuns acolo.
Următoarele câteva zile au trecut, dar nu în mod normal. Am avut vise, deseori vise ciudate. Nu aveam un loc de muncă și am acceptat o slujbă temporară care nici măcar nu era în domeniul meu. Într-o zi, îi povesteam unuia dintre noii mei colegi de muncă despre un vis pe care l-am avut cu un bătrân cu o haină lungă, care voia să vin cu el.
„Oh”, m-a asigurat colegul meu, „acela este Sidna Issa. Iisus”. Nu am înțeles ce însemna asta, dar am fost de acord să merg cu colegul meu la o biserică. Crescusem educat cu grijă în credința familiei mele; făcea parte din societatea noastră. Chiar dacă religia nu era în centrul vieții noastre personale, respectam profund credința statului. Participarea la o biserică nu era aprobată.
De aceea, când am pășit în biserică, am fost surprins să văd acolo mulți din grupul meu etnic, mulți care, în mod evident, credeau în Isus. M-au întâmpinat și mi-au vorbit despre creștinism. Dar când mi-au explicat cine este Isus, mă tot bântuia o întrebare. „Cum poate un profet să fie Dumnezeu?”.
După multe cercetări, am ajuns la concluzia că numai Dumnezeu poate învia pe cineva din morți. Desigur, aceasta nu-mi satisfăcea toate întrebările despre divinitatea lui Isus. Dar știam un lucru – nu puteam să-l ignor pe Cel care mă salvase de la moarte.
În ciuda întrebărilor mele, am început să mă implic în biserică. Dar am început să observ politica și lupta pentru putere în cadrul grupului. Mă simțeam confuz. Mi-am pierdut pacea pe care o experimentasem atunci când am aflat prima dată despre Isus. M-am gândit chiar să mă întorc la credința mea din copilărie, dar m-am simțit obligat să continui să caut adevărul. Am petrecut ore întregi căutând pe You Tube și vizionând nenumărate videoclipuri, încercând să înlătur îndoielile din inima mea.
În timpul uneia dintre multele nopți pe care le-am petrecut navigând pe videoclipurile de pe You Tube, am ațipit. Clipurile au continuat să ruleze. Nu știu ce m-a făcut să mă trezesc, dar când m-am trezit, un videoclip rula în limba mea maternă. Mi-am ridicat telefonul și m-am uitat mai atent la ecran. Era un vorbitor nou pe care nu-l mai urmărisem până atunci, ba chiar un nou stil de predare. Știam că nu puteam să-l urmăresc chiar atunci, dar am decis că va fi prima mea datorie în ziua următoare. Am început să urmăresc acea serie, videoclip după videoclip, subiect după subiect. Am auzit răspunsuri la întrebări pe care nimeni altcineva nu le abordase vreodată. Pacea a revenit. Eram fericit.
Când vorbitorul a acceptat invitația mea pe Facebook, l-am sunat imediat și am început să discutăm despre întrebările mele și îndoielile mele. Am descoperit multe subiecte la care nici măcar nu mă gândisem – Sabatul ca zi sfântă, sfârșitul păcatului și focul iadului. Am învățat și am studiat mai mult decât aș fi crezut vreodată că este posibil. Eram convins.
Liderii de la biserica pe care o frecventam au auzit că studiam cu adventiștii. A doua zi după botezul meu în biserica adventistă de ziua a șaptea, m-au contactat, foarte îngrijorați pentru bunăstarea mea. Au încercat să mă convingă că studiam cu membrii unei secte și că nu era vorba de adevăr. Au pus mai multă presiune asupra mea decât liderii și membrii familiei din credința mea din copilărie. Nu am fost mișcat. Am găsit adevărul deplin, așa cum este el în Isus, și am decis să-L urmez.
Vă rog să vă rugați pentru mine. Sunt singurul adventist din întreaga mea regiune și, în fiecare zi, mă confrunt cu critici din toate părțile. Cei din credința mea din copilărie pun la îndoială creștinismul, iar prietenii mei creștini critică adventismul. Dar eu am descoperit un set complet de adevăruri frumoase. Totul vine din Biblie. Iar Isus care mi-a dat viață în acea noapte pe Mediterană mi-a dat acum pace și un scop.
Această istorisire provine din Uniunea MENA, iar autorul este păstrat anonim din motive de siguranță. Rugați-vă pentru lucrarea din Orientul Mijlociu.
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
