003 – Abdicare

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. – Geneza 32:24.

De multă vreme, în bunătatea Sa, Dumnezeu continua să asedieze inima lui Iacov cu deplină iubire divină. Dar Iacov continua să se împotrivească asediului. Orice om are această posibilitate recunoscută de Dumnezeu, de a se opune influenței Sale, cu riscul de a reuși să-L țină pe Dumnezeu dincolo de porțile inimii. Cu îndurare și îndurerare, Dumnezeu stă la porți și bate, dorind să fie auzit și să I Se deschidă. Inima lui Iacov era destul de hotărâtă pentru a putea ține piept apelurilor Duhului. Astfel, patriarhul nu ajunsese încă la un nivel de viață spirituală în care să-L cunoască suficient de bine pe Dumnezeu.

La pârâul Iaboc însă, Iacov se confrunta cu o situație pe care nu o mai putea controla în mod confortabil. Prea puțin era el conștient de miza nopții aceleia petrecută în singurătate și totuși într-o încrâncenare misterioasă cu Cineva pe care nu Îl cunoștea prea bine, în adevăratul sens al cuvântului. Crezând că este un străin care vrea să-i facă rău, Iacov s-a opus cu toată disperarea. O bună parte din noapte Iacov a reușit să-și apere poziția. Dumnezeu Își adaptează intensitatea presiunii asupra sufletului omenesc între limitele între care omul să-și poată menține poziția.

Și atunci Dumnezeu a făcut o mișcare dureroasă pentru Iacov, dar binecuvântată pentru întreg neamul ales, a aplicat o lovitură strategică pentru a obține supunerea lui Iacov. Cetatea sufletului patriarhului și-a deschis porțile. Domnia omului vechi a încetat. Iacov, înșelătorul a abdicat de la tron, iar un om nou, Israel, a început să domnească împreună cu Dumnezeu. Din potențial adversar al lui Dumnezeu, Israel a devenit un vasal devotat și credincios.

Momentul întoarcerii noastre la Dumnezeu nu corespunde neapărat și cu supunerea întregii noastre ființe conducerii divine. În viața fiecăruia dintre noi vine un moment când nu mai putem opune rezistență asediului iubirii divine și trebuie să abdicăm în favoarea Împăratului Împăraților.

Dacă ai trecut pe la Iaboc, adu-ți mereu aminte semnificația luptelor cu Dumnezeu. Dacă încă nu ai trecut pe acolo să știi că Dumnezeu continuă ofensiva. Binecuvântată fie abdicarea.