Rugăciunea zilnică este esențială pentru a crește în har – 8 octombrie

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii. 1 Petru 4:7

Dacă dorim sa ne dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu poate să-l accepte, trebuie să ne formăm obiceiuri corecte în viața religioasă. Rugăciunea zilnică este la fel de esențială pentru a crește în har și chiar pentru viața spirituală însăși, precum este hrana trecătoare pentru bunăstarea fizică. Trebuie să ne obișnuim să ne înălțăm adesea gândurile spre Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăcește, trebuie să o aducem înapoi. Prin efort perseverent, în cele din urmă, ne vom obișnui să facem lucrul acesta cu ușurință. Despărțiți de Hristos, nu putem să fim în siguranță nicio clipă. Noi putem să avem prezența Sa, care să ne însoțească la fiecare pas, numai prin respectarea condițiilor pe care El însuși le-a pus.

Religia trebuie să fie ocupația principală a vieții. Orice alt lucru trebuie subordonat acesteia. Toate puterile sufletului, corpului şi spiritului nostru trebuie angajate în lupta creştină. Trebuie să privim la Hristos pentru tărie şi har şi atunci vom câştiga biruinţa tot aşa de sigur, după cum e sigur că Isus a murit pentru noi.

Trebuie să ne apropiem mai mult de crucea lui Hristos. Pocăinţa la picioarele crucii este prima învățătură a păcii, pe caro trebuie s-o învățăm. Iubirea lui Isus — cine o poate cuprinde? Aceasta e nemărginit mai delicată şi mai plină de tăgăduire de sine decât iubirea mamei! Dacă vrem să cunoaştem valoarea unui suflet omenesc, trebuie să privim cu credinţă vie la cruce şi să începem a cerceta ceea ce va fi în toată veşnicia ştiinţa şi cântarea celor răscumpăraţi. Valoarea timpului nostru şi a talentelor noastre poate fi preţuită numai, după mărimea jertfei plătită pentru răscumpărarea noastră. O, ce lipsă de recunoștință arătăm noi față de Dumnezeu când ii răpim ceea ce este al Său, oprind de la El iubirea și slujirea noastră. Este oare prea mult a ne preda pe noi înșine Aceluia care a jertfit toate pentru noi? Putem alege noi oare prietenia lumii mai mult decât onoarea nemuririi pe care ne-o oferă Hristos — „să șadă cu Mine pe tronul Meu, după cum și Eu am biruit și șed cu Tatăl Meu pe tronul Său? …

Aceia care… lucrează astfel la planul înaintării treptate prin adăugarea virtuţilor creştine au asigurarea că Dumnezeu va binecuvânta planul înmulțirii, dându-le darurile Spiritului Său.

Petru spunea acelora care au câștigat aceeași credință prețioasă: „Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos”  Prin harul divin, toţi pot să urce treptele luminoase de la pământ la cer şi, în cele din urmă, să intre „cu cântări şi bucurie eternă” (Isaia 35, 10), prin porţi, în cetatea lui Dumnezeu. – The Review and Herald, 15 noiembrie 1887

Devoționalul face parte din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White. Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.