Noi trebuie să dăm pe față principiile cerului – 5 mai

De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. 2 Corinteni 6:17

Aceia care poartă numele de creștini cheltuiesc anual sume uriașe în îngăduințe dăunătoare și inutile, în timp ce sufletele pier, alergând după Cuvântul vieții. Dumnezeu este jefuit în zecimi și daruri, în timp ce ei consumă pe altarul poftei distrugătoare mai mult decât dau pentru ajutorarea săracilor sau pentru susținerea Evangheliei. Dacă toți aceia care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos ar fi în adevăr sfințiți, atunci mijloacele lor, în loc să fie cheltuite în practici inutile și chiar dăunătoare, ar fi aduse în tezaurul Domnului, iar creștinii ar fi exemplu de cumpătare, de lepădare de sine și de jertfire. Atunci ei ar fi lumina lumii.

Lumea este sclava îngăduinței de sine. „Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” stăpânesc mulțimile. Însă urmașii lui Hristos au o chemare mai sfântă. „Ieșiți din mijlocul lor, și fiți deosebiți, spune Domnul, și nu atingeți ce este necurat.” În lumina Cuvântului lui Dumnezeu, suntem îndreptățiți să declarăm că nu poate fi adevărată acea sfințire care nu rodește o renunțare la tendințele păcătoase și la plăcerile lumii.

Pentru toți aceia care împlinesc aceste condiții: „Ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți … și nu atingeți ce este necurat”, făgăduința lui Dumnezeu este: „Vă voi primi și vă voi fi Tată, iar voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic” (2 Corinteni 6, 17.18). Este privilegiul și datoria oricărui creștin de a avea o experiență bogată în lucrurile lui Dumnezeu. „Eu sunt Lumina lumii”, spune Isus. „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4, 18). Fiecare pas de credință și de ascultare aduce sufletul într-o legătură mai strânsă cu Lumina lumii, în care „nu este întuneric”. Razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii strălucesc asupra slujitorilor lui Dumnezeu, iar ei reflectă razele Sale. După cum stelele ne spun că în cer este o lumină mai mare de la slava căreia ele își primesc strălucirea, tot astfel creștinii trebuie să dea pe față faptul că există un Dumnezeu pe tronul universului, al cărui caracter este vrednic de laudă și de imitat. Darurile Duhului Său, curăția și sfințenia caracterului Său se vor da pe față în martorii Săi. – Tragedia Veacurilor, p. 475, 476.

Lucrarea noastră în această lume este aceea de a da pe față principiile curate care sunt prezente în cer. – The Upward Look, 291.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”  de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.