Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” Efeseni 4:7-8
Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit pe sine Însuși pentru noi, a îndurat ispita pentru noi, a biruit în dreptul nostru, pentru a ne arăta cum putem birui…
Duhul Sfânt a fost făgăduit să fie cu aceia care luptă pentru biruință, ca o demonstrare a întregii măreții, înzestrându-i pe oameni cu putere supranaturală și învățându-i pe cei neștiutori tainele Împărăției lui Dumnezeu. Faptul că Duhul Sfânt urmează a fi marele nostru ajutor este o făgăduință minunată…
Împărtășirea cu Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe apostoli să stea neclintiți împotriva oricărui fel de idolatrie și să-L înalțe pe Domnul și numai pe El. Cine, dacă nu Isus Hristos, prin Duhul și puterea Sa divină, a călăuzit pana istoricilor sfinți, ca să-i poată fi prezentat lumii, raportul prețios al cuvintelor și lucrărilor lui Isus Hristos?
Duhul Sfânt cel făgăduit, pe care El avea să-L trimită după înălțarea Sa la Tatăl, lucrează continuu pentru a atrage atenția la marea jertfă ispășitoare de pe crucea Golgotei pentru a-i descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu față de om, pentru a-i explica sufletului convins lucrurile prețioase ale Scripturii și a le arăta celor cu mintea întunecată razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, adevărurile care le fac inima să ardă în ei datorită înțelegerii lucrurilor veșniciei.
Cine, dacă nu Duhul Sfânt, îi prezintă minții standardul moral al neprihănirii, îl convinge de păcate și produce acea pocăință de care nu trebuie să ne căim și ne inspiră credința în Singurul care poate să ne mântuiască de orice păcat?…
Trebuie să medităm cu atenție la viața Domnului Hristos și să studiem continuu cu dorința de a înțelege motivul pentru care El a trebuit de fapt să vină. Putem să ne formăm propriile convingeri numai cercetând Scripturile așa cum ne-a poruncit Hristos să facem, pentru că spune El: „Ele mărturisesc despre Mine”. Cercetând Cuvântul putem găsi calitățile ascultării în contrast cu păcătoșenia neascultării. „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. „
Grădina Edenului, cu pata de neascultare, trebuie să fie să fie atent studiată și comparată cu grădina Ghetsimani, unde Răscumpărătorul lumii a suferit agonie supraomenească atunci când păcatele întregii lumi au fost puse asupra Lui. – Manuscript 1, 1892.
Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ” de Ellen G. White.
