Armi Arjuna Palandeng, student în vârstă de 21 de ani, avea inima grea când a ajuns la Buru, a treia insulă ca mărime din insulele Maluku, Indonezia. El și un coleg student misionar, fuseseră desemnați să lucreze timp de un an într-un sat unde nu locuiau adventiști de ziua a șaptea. Dar nu era sigur cum să înceapă. Într-o seară, doi săteni l-au invitat să meargă la pescuit și el a acceptat cu nerăbdare. S-au uitat la cer și au văzut că vremea era bună. Sperau să prindă mulți pești.
Cei trei au urcat într-o barcă mică de lemn și au pornit în largul oceanului. Când barca era departe de țărm, vremea s-a schimbat brusc. Un vânt puternic a început să sufle. Ploaia a început să cadă. Valuri mari se izbeau de barcă. Armi și cei doi prieteni au început să scoată apa din barcă, dar nu reușeau mare lucru. Atunci au aruncat uneltele de pescuit în ocean. Voiau să facă barca mai ușoară, astfel încât să nu se scufunde.
Dar nimic nu a ajutat. În cele din urmă, prietenii lui Armi au spus că barca era suficient de puternică pentru a salva o singură persoană și că doi dintre ei ar fi trebuit să sară în ocean.
Armi nu știa să înoate, dar a spus: „Sunt misionar, așa că voi merge eu primul”.
Unul dintre prieteni a spus: „Nu! Rămâi în barcă. Noi suntem păcătoși. „
Celălalt prieten a spus și el: „Dacă supraviețuiești, tu poți ajuta mulți oameni”.
Armi a fost uimit că cei doi prieteni, care erau căsătoriți și aveau copii, erau dispuși să moară pentru ca el să poată trăi. Dar el nu voia ca ei să moară. Era disperat. Simțea că a eșuat în planul său de a fi misionar. Prin ploaia care cădea și cu valurile zguduind barca, Armi a simțit brusc o șoaptă care îi spunea: ”Roagă-te!” ”Ce idee grozavă!” se gândi Armi. Dar voia să îngenuncheze ca să se roage. S-a prins zdravăn cu mâinile de o frânghie și a îngenunchiat în barca ce se clătina puternic. A închis ochii și a respirat adânc, apoi a strigat: ”Doamne, ajută-ne! Salvează-ne, căci știm că Tu poți să ne salvezi!”
A repetat rugăciunea, strigând cât putea de tare: „Doamne, ajută-ne! Salvează-ne, căci știm că Tu poți să ne salvezi!”
Armi a repetat rugăciunea iar și iar timp de trei minute. Apoi a spus „Amin” și și-a deschis ochii. În acel moment, furtuna dispăruse. Vântul se oprise și oceanul era liniștit. Norii întunecați se îndepărtaseră și stelele străluceau. Armi era șocat și a strigat: „Doamne, Îți mulțumesc din suflet!”
Cei doi prieteni au plâns de bucurie și au îndreptat barca spre țărm. Pe drum, au văzut plasa de pescuit pe care o aruncaseră în timpul furtunii și s-au oprit să o recupereze. Era plină de pești. Când barca a acostat, sătenii s-au grăbit la țărm să-i salute. Ei îi văzuseră când au plecat și au crezut că barca s-a scufundat în timpul furtunii.
Erau uimiți și au întrebat ce s-a întâmplat, iar prietenii lui Armi le-au povestit despre rugăciunea ascultată. Sătenii au vrut atunci să cumpere din peștele minune. Era cea mai mare cantitate de pește pe care îl prinseseră vreodată. După acea seară, oamenii s-au îngrămădit în jurul lui Armi pentru a-l auzi povestind despre potolirea furtunii. I-au pus multe întrebări despre Isus. Patru persoane au fost botezate.
Astăzi, trei ani mai târziu, satul are propria biserică adventistă și 20 de persoane se închină acolo în fiecare Sabat.
Armi, are acum 24 de ani, și este student la teologie la o universitate adventistă din Indonezia. El spune că Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru anul său de misiune cu organizația Mișcarea 1000 de Misionari, care trimite studenți misionari în toată Asia. „Experiența cu mersul la pescuit ne-a ajutat să câștigăm încrederea oamenilor”, a spus el. „De asemenea, mi-a întărit credința în Dumnezeu. Îmi voi aminti întotdeauna de minunea de pe mare.”
Andrew McChesney este editor la revista Adventist Mission.
Traducere: Adina Păltineanu
