Credința care lucrează prin iubire – 19 aprilie

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbe 3:5

Când vorbim despre credinţă, atunci trebuie să facem totdeauna o deosebire în mintea noastră. Există un fel de credinţă care este cu totul deosebită de adevărata credinţă. Existenţa şi puterea lui Dumnezeu, adevărul Cuvântului Său sunt realităţi pe care nici Satana şi îngerii săi nu le pot tăgădui. Sfânta Scriptură ne spune că „ … şi dracii cred … şi se înfioară”. (Iacov 2, 19.) Dar aceasta nu este credinţă. Acolo unde este nu numai credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi o supunere a voinţei noastre lui Dumnezeu, acolo unde inima este consacrată Lui, iar simţămintele îi aparţin, acolo este credinţă: o credinţă care lucrează prin iubire şi care curăţeşte fiinţa.

Prin această credinţă inima este înnoită după chipul lui Dumnezeu. Iar inima care, în starea ei nereînnoită, nu se supunea legii lui Dumnezeu şi nici nu se putea supune acum îşi găseşte plăcerea în preceptele ei sfinte, exclamând împreună cu psalmistul: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea”. (Psalmii 119, 97.) Astfel, neprihănirea pe care o dă legea este împlinită în noi, care nu mai trăim „după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 8, 1.)

Mai sunt şi din aceia care au cunoscut iubirea plină de iertare a Domnului Hristos şi care în adevăr doresc să fie copii ai lui Dumnezeu şi totuşi îşi dau seama de nedesăvârşirea caracterului lor, de viaţa lor plină de greşeli şi sunt gata să se îndoiască de faptul că inimile lor au fost cu adevărat reînnoite prin Duhul Sfânt. Unora ca aceștia le spun: Nu daţi înapoi cuprinşi de disperare! Va trebui adesea să ne plecăm şi să plângem la picioarele Domnului Hristos din cauza scăderilor şi greşelilor noastre, dar nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiţi de vrăjmaş, nu suntem lepădaţi, nu suntem uitaţi şi respinşi de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. Ucenicul iubit, Ioan, spunea: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit!” (1 Ioan 2, 1.)

Să nu uităm cuvintele Domnului Hristos: „Căci Tatăl însuşi vă iubeşte”. (Ioan 16, 27.) El vrea să vă facă iarăşi după chipul Său şi să vadă reflectându-se în voi curăţia şi sfinţenia Lui. Dacă vă veţi supune Lui, El care a început această lucrare bună în voi, o va duce mai departe până la ziua revenirii Domnului Hristos. Rugaţi-vă cu mai multă căldură; credeţi mai mult! …

Cu cât vom încerca să ne preţuim mai puţin, cu atât vom căuta să preţuim mai mult curăţia şi dragostea infinite ale Mântuitorului nostru. O recunoaştere a păcătoşeniei noastre ne îndreaptă către Acela care poate ierta. Când păcătosul, dându-şi seama de neputinţa lui, va căuta pe Hristos, atunci Acesta i Se va descoperi în toată puterea. Cu cât recunoaşterea nevoii noastre ne va îndrepta mai mult spre El şi spre Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai înalte vor fi convingerile noastre despre caracterul Său şi cu atât mai clar vom reflecta chipul Său. – Calea către Hristos, p. 63-65.

Devoționalul este din cartea ”Reflecting Christ”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.