Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. 1 Ioan 5:12
În timpul anilor de strânsă legătură cu Hristos, el a fost adesea avertizat şi atenţionat de Mântuitorul şi a primit aceste mustrări. În timp ce caracterul Celui Divin se manifesta înaintea lui Ioan şi-a văzut propriile lui lipsuri şi a fost umilit prin această descoperire. Zi de zi, în contrast cu firea lui violentă, el a privit blândeţea şi îngăduinţa lui Isus şi a auzit lecţiile Sale de umilinţă şi răbdare. Zi de zi, inima lui a fost atrasă către Hristos până ce el, din iubire pentru Învăţătorul său, s-a pierdut pe sine din vedere. Puterea şi blândeţea, măreţia şi smerenia, tăria şi răbdarea pe care le-a văzut în viaţa zilnică a Fiului lui Dumnezeu au umplut sufletul său de admiraţie. El şi-a predat firea sa răzbunătoare şi ambiţioasă puterii modelatoare a lui Hristos şi iubirea divină a lucrat în el transformarea caracterului.
Într-un izbitor contrast cu sfinţirea lucrată în viaţa lui Ioan este experienţa lui Iuda, care era împreună ucenic cu el. Asemenea confratelui său, Iuda se numea şi el ucenic al lui Hristos, însă el nu avea decât o formă de evlavie. El nu era insensibil faţă de frumuseţea caracterului lui Hristos; şi, deseori, când asculta cuvintele Mântuitorului, sentimentul vinovăţiei îl stăpânea, dar el nu voia să-şi umilească inima sau să-şi mărturisească păcatele…
Ioan a dus o luptă cruntă împotriva defectelor sale; însă Iuda şi-a călcat în picioare conştiinţa şi s-a supus ispitei, legându-se şi mai tare de obiceiurile sale rele. Trăirea adevărurilor pe care Hristos le-a propovăduit era în contrast cu dorinţele şi scopurile sale şi el nu a putut să ajungă acolo, încât să renunţe la ideile sale pentru a primi înţelepciune din cer. În loc să umble în lumină, el a ales să umble în întuneric. Dorinţele rele, lăcomia, pornirile răzbunătoare, gândurile negre şi murdare au fost cultivate până ce Satana a dobândit o deplină stăpânire asupra sa.
Ioan şi Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos. Aceşti doi ucenici au avut aceleaşi ocazii să studieze şi să urmeze Modelul divin… Fiecare avea serioase defecte de caracter; şi fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul. Dar, în timp ce unul învăţa în umilinţă de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al lui. Unul murea zilnic faţă de eu şi, biruind păcatul, era sfinţit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a harului şi îngăduindu-şi dorinţe egoiste, a ajuns rob al lui Satana…
În caracterul cuiva pot fi defecte vădite; totuşi, atunci când el devine un adevărat ucenic al lui Hristos, puterea harului divin îl transformă şi-l sfinţeşte. Privind ca într-o oglindă slava Domnului, el este schimbat din slavă în slavă, până ce ajunge asemenea Celui pe care Îl adoră. – Faptele Apostolilor, p. 557-559.
