Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit şi scump… căci acum sunt trimis la tine! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi … şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Daniel 10:11-12
Eu, Daniel, am văzut singur vedenia… Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă” Idem 7-8. Toţi cei ce sunt cu adevărat sfinţi vor face o experienţă asemănătoare. Cu cât mai lămurite vor fi vederile lor despre mărimea, strălucirea şi desăvârşirea lui Hristos, cu atât mai viu îşi vor vedea ei propriile lor slăbiciuni şi nedesăvârşiri. Atunci ei nu vor mai avea înclinaţia de a pretinde că au un caracter fără prihană; ceea ce li se păruse a fi drept şi plăcut în ei înşişi, se va vedea că este nevrednic şi stricăcios, faţă de curăţia şi strălucirea lui Hristos. Numai când oamenii sunt despărţiţi de Dumnezeu, când au vederi nelămurite despre Hristos, atunci zic: „sunt fără păcat, sunt Sfânt”.
Gabriel apăru în faţa profetului, adresându-i-se astfel: „Daniele, om prea iubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune ” (Idem 11) … O, ce onoare fu dată lui Daniel de Maiestatea Cerului! El îmbărbătă pe slujitorul Său care stătea tremurând, şi-l asigură că rugăciunea sa a fost auzită în cer. Ca răspuns la acea rugăciune fierbinte, îngerul Gabriel a fost trimis să lucreze asupra inimii împăratului persan. Împăratul se împotrivise lucrării Spiritului lui Dumnezeu timp de trei săptămâni, pe când Daniel postea şi se ruga, dar Prinţul cerului, Arhanghelul Mihail, fu trimis să schimbe inima încăpăţânată a împăratului ca să ia unele măsuri hotărâtoare prin care să răspundă la rugăciunea lui Daniel.
„Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ şi am tăcut. şi iată că cineva care avea înfăţişarea fiilor oamenilor s-a atins de buzele mele… Apoi mi-a zis: «Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!» Și pe când îmi vorbea el, am prins iar putere şi am zis: «Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit!», Idem 15-19”.
Atât de mare era strălucirea divină descoperită lui Daniel, încât el n-a putut s-o privească. Apoi trimisul Cerului îşi acoperi strălucirea prezenţei sale şi apăru în faţa profetului cu „înfăţişarea fiilor oamenilor”. Prin puterea sa divină, ei întări pe acest bărbat al neprihănirii şi al credinţei, ca să poată asculta solia trimisă lui de Dumnezeu.
Daniel era un slujitor devotat al Celui Prea înalt. Viaţa sa lungă a fost plină de fapte nobile de servire pentru Maestrul său. Curăţia sa de caracter şi credincioşia sa nestrămutată erau pe măsură cu umilinţa inimii sale şi cu smerirea sufletului său înaintea lui Dumnezeu. Repetăm: Viaţa lui Daniel este o ilustrare inspirată de adevărată sfinţire. – Sfințirea Vieții, p. 50-52.
