Viața lui Daniel ilustrează sfințirea – 13 martie

Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria: „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; Daniel 1:11-12

Daniel ar fi putut găsi o scuză plauzibilă de a se depărta de principiile strictei cumpătări, dar aprobarea lui Dumnezeu îi era mai scumpă decât favoarea celui mai puternic, suveran pământesc — mai scumpă chiar decât viaţa lui…

Daniel a cerut ca lucrul acesta să fie hotărât printr-o încercare de zece zile, — dându-se libertate tinerilor evrei ca, în acest scurt timp, să mănânce alimente simple în timp ce tovarăşii lor să aibă parte de delicatesele împăratului… Domnul a aprobat statornicia şi abnegaţia acestor tineri evrei şi binecuvântarea Sa i-a însoţit…

Viaţa lui Daniel este o ilustrare inspirată de ceea ce poate alcătui un caracter sfinţit. Ea dă tuturor o lecţie şi îndeosebi tinerilor. O ascultare riguroasă de poruncile lui Dumnezeu este benefică sănătăţii corpului şi a minţii. Pentru a ajunge la cel mai înalt ideal de moralitate si dezvoltare intelectuală este necesar a căuta înţelepciune şi putere de la Dumnezeu şi de a respecta o strictă cumpătare în toate obiceiurile vieţii.

În experienţa lui Daniel şi a tovarăşilor lui, noi avem o pildă de biruinţa asupra ispitei de a ceda poftei şi apetitului. Ea ne arată că, prin principiile religioase, tinerii, pot birui asupra poftelor cărnii şi să rămână credincioşi cerinţelor lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta le-ar cere un mare sacrificiu.

Ce s-ar fi întâmplat însă cu Daniel şi tovarăşii săi, dacă ar fi făcut un compromis cu îngrijitorii aceia păgâni şi ar fi cedat presiunii împrejurărilor, dacă ar fi mâncat şi băut după obiceiul babilonienilor? Această unică depărtare de la principii le-ar fi slăbit simţul a ceea ce este bine şi groaza faţă de ceea ce este rău. Împlinirea poftelor ar fi atras după sine jertfirea tăriei fizice, a clarităţii intelectuale şi puterii spirituale. Un pas greşit ar fi condus probabil şi la alţi paşi, până când legătura lor cu cerul ar fi fost primejduită, iar ei ar fi fost furaţi de curentul ispitelor.

Dumnezeu a zis: „Pe cel ce Mă onorează, îl voi onora” 1 Samuel 2, 30. În timp ce Daniel se ţinea de Dumnezeul său cu o încredere neclintită, Spiritul puterii profetice a venit asupra lui. Pe când oamenii îl învăţau care sunt datoriile vieţii la curtea împărătească, el era învăţat de Dumnezeu ca să citească tainele veacurilor viitoare şi să prezinte generaţiilor viitoare, prin tablouri şi asemănări, lucrurile uimitoare care aveau să se întâmple în zilele din urmă. – Sfințirea Vieții, p. 21-24.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.