Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” 1 Timotei 3:16
Mulți oameni par să nu știe ce este credința. Mulți se plâng de întuneric și de descurajări. I-am întrebat: ”Sunt fețele voastre îndreptate către Isus? Îl priviți pe El, Soarele Neprihănirii?” Trebuie să definiți clar în fața bisericilor problema credinței și a dependenței totale de neprihănirea Domnului Hristos… S-a stăruit prea puțin asupra Domnului Hristos, asupra iubirii Lui de neegalat, a marelui sacrificiu făcut pentru noi, și astfel Satana aproape a eclipsat înțelegerea pe care ar trebui să o avem despre Isus Hristos. Noi trebuie să ne încredem mai puțin în ființele omenești pentru ajutor spiritual și mult, mult mai mult în apropierea de Isus Hristos ca Răscumpărător al nostru.
Putem stărui cu un scop determinat asupra atributelor cerești ale Domnului Isus Hristos; putem vorbi despre iubirea Lui, putem povesti și putem cânta despre îndurările Lui și Îl putem face Mântuitorul nostru personal. Atunci noi suntem una cu Hristos. Iubim ceea ce a iubit El, urâm păcatul pe care Domnul Hristos l-a urât. Trebuie să se vorbească despre aceste lucruri și trebuie să se stăruie asupra lor…
Trebuie să păstrăm în fața ochilor pe Mântuitorul care iartă de păcate. Însă trebuie să-L prezentăm în adevărata Sa poziție – a Celui care a venit să moară pentru a înălța și a onora legea lui Dumnezeu, dar care în același timp a venit să îndreptățească pe păcătosul care depinde întrutotul de meritele sângelui unui Mântuitor care a fost crucificat și a înviat…
Solia care conduce la mântuirea sufletelor, solia îngerului al treilea, este solia care trebuie dată lumii. Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus sunt amândouă importante, enorm de importante și trebuie să fie vestite cu egală forță și putere. S-a stăruit mai mult asupra primei părți a soliei și doar ocazional asupra ultimei părți. Credința lui Isus nu este înțeleasă. Trebuie să vorbim despre ea, trebuie să o trăim, trebuie să ne rugăm pentru ea și să educăm poporul să aducă această parte a soliei în viața lor zilnică…
De ce sunt buzele noastre atât de tăcute când este vorba de subiectul neprihănirii Domnului Hristos și a iubirii Lui pentru lume? De ce nu dăm poporului ceea ce îl va înviora și îl va trezi la o viață nouă? Apostolul Pavel este plin de extaz și adorație când declară: ”Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”…
Caracterul Domnului Hristos este un caracter de o desăvârșire extraordinară și El trebuie să fie înălțat, El trebuie să fie scos în evidență în mod deosebit, pentru că el este puterea, tăria, sfințirea și neprihănirea tuturor celor care cred în El. – Manuscript 27, 1889.
