Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Iacov 2:20-21
Trebuie să avem mai mult din Isus și mult mai puțin din eu. Avem nevoie de credința unui copil, care să ne conducă să spunem Domnului toate dorințele noastre și să credem că El va satisface nevoile noastre potrivit cu bogățiile, bunătatea și iubirea Sa. ”Dacă veți cere ceva în numele Meu,” spune El ”voi face”. Dacă Mă iubiți, veți arăta această iubire păzind poruncile Mele. ”Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului.”…
”Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Acesta este singurul test adevărat al caracterului. Făcând voia lui Dumnezeu, dăm cea mai bună dovadă că Îl iubim pe Dumnezeu și pe Isus Hristos pe care El L-a trimis. Cuvintele de dragoste pentru Dumnezeu, de multe ori repetate, nu au nici o valoare decât dacă acea iubire se manifestă în practica vieții. Iubirea pentru Dumnezeu nu este un simplu sentiment; este o putere vie, care lucrează. Omul care face voia Tatălui său, care este în cer, arată lumii că Îl iubește pe Dumnezeu. Roada iubirii lui este văzută în fapte bune… Apostolul Iacov a văzut că vor apărea pericole în prezentarea subiectului îndreptățirii prin credință și el a lucrat să arate că o credință adevărată nu poate exista fără fapte corespunzătoare. Este prezentată experiența lui Avraam. ”Vezi, ” spune el, ”că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită?” Această credință sinceră face o lucrare autentică în viața credinciosului. Credința și ascultarea aduc o experiență solidă și valoroasă.
Există o credință care nu este o credință mântuitoare. Cuvântul declară că demonii cred și se înfioară. Așa-numita credință care nu lucrează prin dragoste și nu curăță sufletul nu va îndreptăți nici un om. ” Vedeţi,” spune apostolul, ”că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.” Avraam a crezut pe Dumnezeu. De unde știm că el a crezut? Faptele lui au mărturisit caracterul credinței sale și credința lui a fost socotită pentru el drept neprihănire.
Avem nevoie de credința lui Avraam în zilele noastre, pentru a lumina întunericul care se adună în jurul nostru, închizând lumina soarelui dulce a iubirii lui Dumnezeu și împiedecând creșterea spirituală. Credința noastră ar trebui să fie bogată în fapte bune; căci credința fără fapte este moartă. Fiecare datorie împlinită, fiecare sacrificiu făcut în numele lui Isus, aduce o răsplată extrem de mare. În chiar actul datoriei, Dumnezeu vorbește și dăruiește binecuvântarea Sa. – The Signs of the Times, 19 mai 1898.
