Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 1 Ioan 2:1-2
Când păcătosul pocăit plin de remușcare în fața lui Dumnezeu, zărește ispășirea lui Hristos în dreptul său și acceptă ispășirea aceasta ca pe singura speranță pentru viața aceasta și pentru viața viitoare, păcatele lui sunt iertate. Aceasta este îndreptățirea prin credință. Fiecare suflet care crede trebuie să-și conformeze cu totul voința lui după voința lui Dumnezeu și să rămână în starea de pocăință și remușcare, exercitând credința în meritele ispășitoare ale Răscumpărătorului, înaintând din putere în putere și din slavă în slavă.
Iertarea și îndreptățirea sunt unul și același lucru. Prin credință, credinciosul trece de la poziția de răzvrătit, de copil al păcatului și al Satanei, la poziția de supus loial al lui Isus Hristos, nu din cauza bunătății pe care ar avea-o în el, ci pentru că Domnul Hristos îl primește ca și copil al Său prin înfiere. Păcătosul primește iertarea de păcatele sale, pentru că aceste păcate sunt purtate de Înlocuitorul și Garantul său. Domnul vorbește Tatălui Său ceresc, spunându-I: ”Acesta este copilul Meu. Îl grațiez de condamnarea la moarte, oferindu-i polița de asigurare a vieții Mele – viața veșnică – pentru că Eu am luat locul lui și am suferit pentru păcatele lui. El este fiul Meu prea iubit.” Astfel omul, iertat și îmbrăcat cu veșmintele frumoase al îndreptățirii Domnului Hristos stă desăvârșit înaintea lui Dumnezeu.
Păcătosul poate greși, dar el nu este aruncat afară fără milă. Singura lui speranță, însă, este pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul Isus Hristos. Este prerogativa Tatălui să ne ierte păcatele și fărădelegile, pentru că Domnul Hristos a luat asupra Sa vina noastră și ne-a grațiat, atribuindu-ne propria Sa neprihănire. Jertfa Sa satisface întrutotul pretențiile dreptății.
Îndreptățirea este opusul condamnării. Îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu este exercitată față de cei care nu o merită deloc. El iartă fărădelegile și păcatele de dragul Domnului Isus, care a devenit jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Prin credința în Domnul Hristos, infractorul vinovat primește favoarea lui Dumnezeu și speranța puternică a vieții veșnice. – Comentarii Biblice AZȘ, vol. 6, p. 1070, 1071.
Cel păcătos este îndreptăţit prin meritele Domnului Isus, iar acest lucru înseamnă că Dumnezeu recunoaşte desăvârşirea răscumpărării plătite pentru om. Faptul că Domnul Hristos a fost ascultător chiar până la moarte de cruce este o garanţie că Tatăl îl acceptă pe păcătosul care se pocăieşte. – The Signs of the Times, 4 iulie 1892.
