Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. Psalmii 119:142
Teorii rătăcite cu privire la sfințire… au un loc de frunte în mișcările religioase din zilele noastre. Aceste teorii sunt rătăcite în doctrină și primejdioase în consecințele lor practice; iar faptul că ele găsesc o primire favorabilă atât de generală are o dublă importanță, pentru ca toți să aibă o înțelegere clară a ceea ce învață Scripturile cu privire la acest subiect.
Sfințirea adevărată este o învățătură biblică. Apostolul Pavel, în Epistola sa către biserica din Tesalonic, spune: „Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră”. Și se roagă: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin” (1 Tesaloniceni 4, 3; 5, 23). Biblia învață deslușit ce este sfințirea și cum poate fi realizată. Mântuitorul Se ruga pentru ucenicii Săi: „Sfințește-i prin Cuvântul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17, 17). Iar Pavel învață că cei credincioși trebuie să fie „sfințiți prin Duhul Sfânt” (Romani 15, 16).
Care este lucrarea Duhului Sfânt? Isus le spunea ucenicilor Săi: „Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16, 13). Iar psalmistul spune: „Legea Ta este adevărul”… Și pentru că Legea lui Dumnezeu este „sfântă, dreaptă și bună”, o transcriere a desăvârșirii divine, înseamnă că un caracter format prin ascultare de această Lege va fi sfânt.
Hristos este exemplul desăvârșit al unui astfel de caracter. El zice: „Am păzit poruncile Tatălui Meu. Totdeauna fac ceea ce-I este plăcut” (Ioan 15, 10; 8, 29). Urmașii lui Hristos trebuie să devină asemenea Lui și, prin harul lui Dumnezeu, să-și formeze caractere în armonie cu principiile sfintei Sale Legi. Aceasta este sfințirea biblică.
Această lucrare poate fi adusă la îndeplinire numai prin credința în Hristos și prin puterea lăuntrică a Duhului lui Dumnezeu. Pavel îi îndeamnă pe credincioși: „Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2, 12-13). Creștinul va simți îndemnurile păcatului, dar va menține o luptă permanentă împotriva lui. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunea omenească se unește cu puterea divină, iar credința exclamă: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15, 57).
Scripturile arată clar că lucrarea sfințirii este progresivă. Când în pocăință păcătosul găsește pacea cu Dumnezeu prin sângele ispășirii, viața creștină abia a început. Acum el trebuie „să înainteze în desăvârșire”, să crească „până la măsura staturii plinătății lui Hristos”. – Tragedia Veacurilor, p. 469, 470.
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
