Păcătoșii aduși în armonie cu Legea – 2 februarie

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. Romani 8:3-4

Legea îi descoperă omului păcatele, dar nu-i dă nici o soluție. În timp ce făgăduiește viața pentru cel ascultător, ea declară că moartea este partea călcătorului ei. Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera de sub condamnarea sau de întinarea păcatului. El trebuie să dea pe față pocăință față de Dumnezeu, a cărui Lege a călcat-o; și credință în Hristos și în jertfa Sa ispășitoare. În felul acesta, primește „iertarea păcatelor trecute” și devine părtaș naturii divine. El este un copil al lui Dumnezeu, primind duhul înfierii, prin care strigă: „Ava, adică Tată”.

Este el acum liber să calce Legea lui Dumnezeu? Pavel spune: „Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea…. Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Iar Ioan declară: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” (Romani 3, 31; 6, 2; 1 Ioan 5, 3). Prin nașterea din nou, inima este adusă în armonie cu Dumnezeu și este pusă în acord și cu Legea Sa. Când această schimbare categorică a luat loc în cel păcătos, el a trecut din moarte la viață, de la păcat la sfințenie; de la călcarea ei și răzvrătire, la ascultare și la credincioșie. Viața veche de înstrăinare de Dumnezeu a luat sfârșit și viața nouă de împăcare, de credință și iubire a început. Atunci, „dreptatea Legii” va fi „împlinită în noi, care nu mai umblăm după îndemnurile cărnii, ci după îndemnurile duhului” (Romani 8, 4). Iar glasul sufletului va fi: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalmii 119, 97).

„Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul” (Psalmii 19, 7). Fără Lege, oamenii nu au o concepție dreaptă cu privire la curăția și sfințenia lui Dumnezeu sau cu privire la vinovăția și necurăția lor. Ei n-au o convingere dreaptă despre păcat și nu simt nevoia de pocăință. Nevăzându-și starea pierdută de călcători ai Legii lui Dumnezeu, ei nu-și dau seama de nevoia lor de sângele ispășitor al lui Hristos. Nădejdea de mântuire este primită fără o schimbare radicală a inimii sau o reformă a vieții. În felul acesta, abundă o pocăință superficială și se unesc cu biserica mulțimi de oameni care nu s-au unit niciodată cu Hristos…  Prin Cuvântul și prin Duhul lui Dumnezeu sunt descoperite oamenilor marile principii ale neprihănirii cuprinse în Legea Sa. – Tragedia Veacurilor, p. 467- 469

Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.