Am fost soţia unui pastor aproape 20 de ani.
Am fost creştină adventistă de ziua a şaptea mult mai mult timp.
Cu toate acestea, în ultimii ani Dumnezeu m-a luat într-o călătorie incredibilă – o călătorie într-o umblare mai profundă cu El.
Oarecum șovăielnică, I-am spus lui Dumnezeu acum câteva luni, în timpul rugăciunii că dacă mi-ar oferi ocazia, aş fi dispusă să împărtășesc altora ceea ce făcuse El în viaţa mea. La acel moment nu aveam nicio idee cum ar arăta acest lucru. Căutam doar să mă predau Lui.
Nu după mult timp am fost solicitată să îmi împărtășesc experiența la o biserică din apropiere în cadrul serviciului divin. Cu mâini tremurânde şi cu stomacul întors, am acceptat, deși aveam un nod în gât. Eram îngrozită. De obicei soţul meu care era pastor era cel care vorbea. De mulţi ani el era cel pe care Dumnezeu îl folosea pentru a vorbi în public în fața oamenilor. Putea Dumnezeu să mă folosească şi pe mine?
Eram îngrijorată deoarece ziua în care trebuia să vorbesc se apropia cu paşi repezi. Nu ştiu ce a fost în mintea mea când m-am rugat pentru ca Dumnezeu să îmi ofere ocazia de a-mi împărtăşi povestea, însă nu mă gândisem că voi vorbi la serviciul divin. Cu siguranţă Dumnezeu ar fi putut începe cu o responsabilitate mai uşoară. Dar căutând să am încredere în Dumnezeu, m-am rugat în neștire în timp ce mergeam înainte în ciuda emoţiilor mele.
Isaia 26:3 ne spune: ”Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.’’ Făgăduinţe ca aceasta mi-au dat putere!
Dumnezeu m-a binecuvântat din belșug. El mi-a ascultat rugăciunile, iar inimi au fost atinse. Dar mai presus de toate, Dumnezeu a atins inima mea.
Iar binecuvântările nu s-au oprit în acel Sabat. Nu mult după aceea, mi s-a cerut să-mi împărtășesc experiența într-o instituție locală de corecție pentru femei. Multă vreme găsisem scuze pentru a nu mă implica în activitatea locală a SUP, dar Dumnezeu a străpuns inima mea încăpățânată și mă bucur că a făcut-o. Binecuvântările revărsate în cursul acelei zile sunt de nedescris.
Acum mi-e puțin frică de ceea ce-mi va mai cere Dumnezeu să fac în continuare. Dar sunt și dornică să merg după cum mă va călăuzi.
Ai grijă ce-I spui lui Dumnezeu că ești dispus să faci. Sunt șanse să te creadă pe cuvânt. Dar dă-mi voie să te asigur: călătoria va fi uimitoare.
Melony Coleman este soția unui pastor din Alaska și mamă a trei copii.
Traducere: Mădălina Cerbu
