Coboară din nou, Doamne!

Cu ani în urmă, în timp ce conduceam o serie de întâlniri evanghelistice în vestul Angliei, am dat peste o relatare a marii redeșteptări care a avut loc în 1904 în Țara Galilor. Pe când citeam, a crescut în inima mea o dorință adâncă ce n-a dispărut niciodată.

O istorisire relata cum un șofer de camion s-a apropiat de o biserică având de livrat marfă. Cu toate acestea, prezența Duhului Sfânt era atât de puternică încât încă înainte de a ajunge să vadă biserica, lacrimi curgeau pe obrajii săi. Mai târziu a explicat: ”Nu m-am putut abține; Duhul Domnului era peste tot în jurul bisericii.”

Cât timp a trecut de când am fost la o întâlnire de rugăciune la care să fiu emoționat până la lacrimi de prezența convingătoare a Duhului Sfânt? Nu pledez aici pentru o experiență. Pur și simplu descriu  un strigăt al inimii ca atunci când ne adunăm cu cei din poporul lui Dumnezeu, prezența Sa să fie atât de reală, atât de vie și atât de palpabilă încât să fiu în venerație înaintea Lui. Oare șoferii care huruie pe lângă biserica noastră miercurea seara simt că ceva cu consecințe veșnice are loc înăuntru? Coboară din nou, Doamne!

Un alt raport din Țara Galilor în 1908 spune: ”Rolul poliției s-a schimbat de la arestarea bețivilor la dirijarea traficului în și din parcările bisericilor.” O, Doamne, fă să se întâmple din nou și în biserica mea.

Efectul asupra copiilor a fost copleșitor: ”Într-o  seară a sosit un autobuz și s-a descoperit că adolescenții cântaseră pe drum, dar înainte de a ajunge la biserică au dat pe față un profund spirit de pocăință.”

În 1855 Ellen White a descris un eveniment din Topsham, Maine: ”Erau prezente douăzeci și opt de persoane; toate au luat parte la întrunire. Duminică, puterea lui Dumnezeu a venit peste noi ca un vânt iute și puternic. Toți s-au sculat și au lăudat pe Domnul cu glas tare…  A fost un moment de triumf. Toți au fost întăriți și înviorați. Nu am asistat niciodată la un astfel de timp impresionant mai înainte”(Manuscris Releases, vol.5, p.226).

Patru ani mai târziu, la Kalamazoo, va nota în jurnalul ei: ”În ajun biserica a urmat exemplul Domnului și și-au spălat picioarele unii altora și apoi s-au împărtășit cu cina Domnului. Era bucurie și plâns în casă. Locul a fost groaznic, și totuși glorios datorită prezenței Domnului” (Solii Alese, cartea 3, p.261).

Glorios  datorită prezenței Domnului? Coboară din nou, Doamne! Te rog, coboară din nou!

Ruthie Jacobsen  este director al departamentului rugăciune, al Diviziunii Nord-Americane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.