”Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” Psalm 42:5.
Dragul meu soț,
Am primit telegrama ta…
Satana nu va cerne pleava, pentru că nu câștigă nimic din aceasta. El cerne grâul. Diavolul nu va încerca să ispitească și să persecute pe cei de care este sigur, pentru că ei trăiesc știind că încalcă legea lui Dumnezeu. Satana va căuta să hărțuiască și să distrugă pe cei care s-au înrolat în armata Domnului stând sub steagul însângerat al Prințului Emanuel. Creștinii vor întâmpina și vor avea multe conflicte grave cu vrăjmașul viclean care este fără milă. El îi va aduce în cele mai dificile locuri și apoi se va bucura de necazurile lor. Dar, mulțumim lui Dumnezeu, Isus trăiește ca să facă ispășire pentru fiecare dintre noi. Siguranța noastră stă în a ne încredința pe noi înșine lui Dumnezeu și bazându-ne prin credință în meritele Celui ce a spus: ”Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”(Evrei 13:5).
Mă bucur că Isus ne ține cu putere. Noi ne prindem slab și ne desprindem cu ușurință, dar siguranța noastră depinde de faptul că Isus ne ține strâns. Mă bucur în Isus astăzi. Dragul meu, noi am mers mai mult de treizeci de ani cot la cot prin încercările și conflictele vieții, prin ispitele și loviturile Satanei. Săgețile sale au fost ațintite către noi ca să rănească și să distrugă, dar Isus a fost apărarea noastră. Satana a fost respins. Duhul Domnului a înălțat pentru noi un standard împotriva vrăjmașului. Soarele nostru strălucește, dar nu va fi în întuneric. Isus trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. În ultimele zile ale pelerinajului nostru ne vom odihni în Dumnezeu și Îl vom aștepta. Dacă umblăm cu Dumnezeu, credința noastră va crește tot mai strălucitoare până la miezul zilei și vom avea în cele din urmă răsplata celor credincioși.
Uneori, spiritul meu este triumfător în Dumnezeu. Văd în perspectivă o greutate veșnică de slavă chiar în fața noastră. N-am câștigat-o noi. Nu, ci Isus a câștigat-o pentru noi și ne-a dăruit-o, nu pentru că am fi buni sau neprihăniți prin noi înșine. Fie ca în ultimele ore de încercare rămase să umblăm smeriți cu Dumnezeu și să facem cu credincioșie lucrarea pe care a încredințat-o mâinilor noastre.
Mă bucur că te afli în munții Colorado. Intenționez să ajung acolo în curând. Să fii astfel adus aproape de Dumnezeu prin lucrările create de El este înviorător și inspirator… Privind marile lucrări ale creațiunii lui Dumnezeu, putem umbla cu Dumnezeu. Putem vorbi cu El. Să avem pe Dumnezeu ca tovarăș al nostru, ca oaspete, e onoarea cea mai înaltă pe care cerurile pot să o reverse asupra noastră.
Domnul să vă binecuvânteze pe toți este rugăciunea mea. – Scrisoarea 42, 27 iulie 1878, Către James White, președintele Conferinței Generale.
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
