Priviți spre cer

Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” Evrei 11:16.

Vă doresc un an nou fericit. Anul vechi, împreună cu raportul a tot ce s-a petrecut s-a scurs în veșnicie. Acum, fiece gând, fiecare simțământ să fie o aducere aminte a dragostei lui Dumnezeu. Să adunăm fiece dovadă din anul ce s-a scurs….

Dovada pe care o avem cu privire la grija și dragostea lui Dumnezeu față de noi este exprimată în învățăturile pe care le-a dat Hristos ucenicilor Săi din lucrurile din natură… Ochiul nu trebuie să stăruiască asupra urâțeniei, asupra blestemului, ci asupra bogățiilor pe care harul lui Hristos le-a asigurat din abundență, pentru ca  să putem trăi în această lume și să ne facem partea în omenire, fără a fi din lume. Ca peregrini, străini în căutarea lucrurilor strălucitoare ale lui Dumnezeu, a bucuriei care ne este pusă înainte, căutând o cetate al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu și văzând pregătirile făcute pentru noi, locuințele pe care Isus a plecat să ni le pregătească, vorbind despre căminul binecuvântat, uităm de necazurile și grijile pline de neliniște ale acestei vieți. Pare că deja respirăm  acea atmosferă mai bună, a patriei cerești. Suntem alinați, mângâiați și mai mult decât atât ne bucurăm în Domnul.

Poate că nu știm planurile pline de îndurare ale lui Dumnezeu  față de noi, dar avem făgăduințele Sale, și doar din ele aflăm ce a pregătit El pentru cei ce-L iubesc.  Ar trebui să fim ca florile care, în economia înțeleaptă a lui Dumnezeu,  își extrag din pământ și din aer substanțele pe care le transfomă în boboci și flori frumoase al căror parfum ne încântă simțurile.

Ar trebui să luăm din făgăduințele lui Dumnezeu, toată acea pace, acea mângâiere, acea speranță care vor dezvolta în noi roadele păcii, bucuriei și credinței. Și luând aceste făgăduințe în propria noastră viață, le vom aduce întotdeauna și în viețile altora. Să ne însușim deci aceste făgăduințe… Ele sunt ca niște flori prețioase în grădina lui Dumnezeu.  Ele trebuie să ne trezească  speranța și așteptările și să ne conducă la o credință tare și la bizuirea pe Dumnezeu. Trebuie să ne întărească în necazuri și să ne învețe prețioasele lecții  ale încrederii în Dumnezeu. În aceste prețioase făgăduințe luate din veșnicie, El ne ajută să întrezărim mult mai mult din acea  greutate veșnică de slavă. Atunci să ne odihnim în El.  Să ne încredem liniștiți în El și să-L lăudăm pentru că ne-a arătat astfel de dezvăluiri ale voiei și planurilor Sale încât să nu ne clădim speranțe în această viață, ci privirea nostră să fie sus la moștenirea de lumină și  astfel să vedem și să simțim dragostea uimitoare a lui Isus.  – scrisoarea 27, 1 ianuarie 1886, către fam. J.H. Kellogg.

Devoționalul face parte din cartea Privind în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.