În cele din urmă stimulentele produc rezultate rele

ʺNu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbdaʺ 1 Corinteni 10:13.

Ca popor, cu toată mărturisirea noastră că păzim reforma sănătăţii, mâncăm prea mult. Îngăduirea apetitului este cauza cea mai mare a debilităţii fizice şi intelectuale şi stă la temelia slăbiciunii care este evidentă pretutindeni.

Necumpătarea începe la mesele noastre, prin folosirea alimentelor nesănătoase. După o vreme, prin continua satisfacere a slăbiciunilor, organele digestive slăbesc şi hrana consumată de obicei nu mai satisface apetitul. Sunt induse stări nesănătoase şi apare o poftă pentru hrană mai stimulatoare. Ceaiul, cafeaua şi alimentele din carne produc un efect imediat. Sub influenţa acestor otrăvuri, sistemul nervos este excitat şi, în anumite cazuri, pentru moment, intelectul pare revigorat şi imaginaţia mai vie. Pentru că aceste stimulente aduc pentru acel moment rezultate atât de agreabile, mulţi trag concluzia că au într-adevăr nevoie de ele şi continuă să le folosească.

Există însă întotdeauna o reacţie. Sistemul nervos, fiind excitat aşa cum n-ar fi trebuit, a împrumutat putere, care să fie folosită imediat, din resursele ce urmau să fie folosite în viitor. Toată această înviorare temporară a organismului este urmată de depresie. Slăbirea puterii organelor excitate, după ce stimulentul şi-a pierdut forţa, va fi direct proporţională cu măsura în care aceste stimulente au înviorat temporar sistemul. Apetitul este educat să râvnească ceva mai tare, care să aibă calitatea de a menţine şi spori starea agreabilă de excitare, până când îngăduirea slăbiciunii devine obicei — şi există o dorinţă continuă pentru stimulente mai puternice, cum ar fi tutunul, vinul şi tăriile…

Măreţul ţel pentru care Hristos a suportat acel post lung în pustie a fost de a ne învăţa necesitatea tăgăduirii de sine şi cumpătării. Această lucrare ar trebui să înceapă la mesele noastre şi să fie împlinită cu stricteţe în toate sectoarele vieţii. Răscumpărătorul lumii a coborât din Cer pentru a-l ajuta pe om în slăbiciunea sa, pentru ca, în puterea pe care a venit să i-o aducă Isus, să poată deveni puternic, să biruie pofta şi pasiunea şi să fie învingător în orice privinţă. – Mărturii vol.3, pag. 487, 488.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.