Salvați suflete în Sabat

ʺVoi face pe oameni mai rari decît aurul curat, şi mai scumpi decît aurul din Ofirʺ Isaia 13:12.

Dacă era drept ca David să-şi astâmpere foamea mâncând din pâinea pusă la o parte pentru un scop sfânt, atunci era drept şi pentru ucenici să-şi împlinească nevoile de hrană, rupând spice în ceasurile sfinte ale Sabatului. Şi iarăşi preoţii din templu lucrau mai mult în Sabat decât în alte zile. Aceeaşi lucrare în alte scopuri pământeşti ar fi fost un păcat, dar lucrarea preoţilor era în slujba lui Dumnezeu. Ei săvârşeau ritualul care îi îndruma pe oameni la puterea mântuitoare a lui Hristos şi munca lor se împăca foarte bine cu scopul pe care îl avea Sabatul. Dar acum Hristos Însuşi venise. Făcând lucrarea lui Hristos, ucenicii se găseau în slujba lui Dumnezeu şi tot ce era necesar pentru săvârşirea acestei lucrări era drept să se facă în zi de Sabat.

Hristos voia să-i înveţe pe ucenici şi pe vrăjmaşii Lui că primul loc trebuie să-l ocupe slujirea lui Dumnezeu. Ţinta lucrării lui Dumnezeu în lumea aceasta este mântuirea omenrii, prin urmare tot ce este necesar să se facă în Sabat pentru săvârşirea acestei lucrări este în acord cu legea privitoare la Sabat. Isus a încununat apoi argumentaţia Sa, declarându-Se „Domn al Sabatului“ — Unul care era mai presus de orice discuţie şi mai presus de orice lege. Acest Judecător veşnic îi achită pe ucenici de vină, făcând apel chiar la legea pe care ei erau acuzaţi că o calcă…

Într-un alt Sabat, când Isus a intrat în sinagogă, a văzut acolo un om cu mâna uscată. Fariseii Îl urmăreau să vadă ce va face. Mântuitorul ştia bine că, dacă va vindeca pe cineva în Sabat, va fi privit ca un călcător al legii, dar El nu a ezitat să dărâme zidul restricţiilor tradiţionale care împresurau Sabatul. Isus l-a chemat pe bolnav să stea în mijloc şi apoi a întrebat: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau să o pierzi?“ Printre iudei, circula maxima că, dacă un om n-a făcut bine atunci când a avut prilejul, înseamnă că a făcut rău; a neglija să salvezi o viaţă, însemna că ai ucis. În felul acesta, Isus i-a întâmpinat pe rabini pe terenul lor. „Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă“ (Marcu 3, 4.5). – Hristos Lumina Lumii, 285, 286.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.