ʺIată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mineʺ Coloseni 1:29.
Dumnezeu a încredințat lucrarea Sa sfântă ființelor omenești și El cere ca aceștia s-o facă cu grijă… Ei îngrămădesc prea multe lucruri în viața lor, amână pe mâine ceea ce necesită atenția lor astăzi și pierd mult timp în dregerea dureroasă a ocaziilor pierdute. Bărbați și femei pot atinge un grad mai înalt de a fi folositori decât să poarte cu ei prin viață un spirit neliniștit. Ei își pot îmbunătăți defectele caracterului pe care le-au căpătat în anii tinereții. Ca și Pavel pot lucra pentru a atinge un grad mult mai înalt de desăvârșire.
Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie făcută când și când. Nu va fi pusă în poziție favorabilă ca urmare a unui impuls de moment. Dimpotrivă, este indiscutabil necesar să urmăm lucrarea cea bună cu răbdare, zi după zi, progresând în căile și metodele folosite. Trebuie să ne sculăm la aceeași oră. Dacă lucrarea este neglijată în timpul zilei și noaptea următoare este folosită pentru a recupera timpul pierdut, a doua și a treia zi vor da pe față ca rezultat, un creier obosit și o stare generală de oboseală care constituie fără îndoială violări ale legilor vieții și sănătății.
Trebuie să avem ore regulate de sculare, de închinare în familie, pentru mese și pentru lucru. Și este o datorie religioasă… să le menținem prin învățătură… printr-un exemplu hotărât. Mulți risipesc cele mai prețioase ore ale dimineții sperând că vor putea termina lucrarea neglijată astfel, în orele ce ar trebui devotate somnului. Evlavia, sănătatea, succesul, totul suferă datorită lipsei unui sistem religios corect…
Unii dintre lucrători trebuie să renunțe la metodele lente de lucru care există și să învețe să fie prompți. Promptitudinea este la fel de necesară ca și sârguința. Dacă dorim să împlinim lucrarea după voia lui Dumnezeu, trebuie s-o îndeplinim într-un mod rapid, dar nu neglijent sau lipsit de atenție. – Manuscrise vol.8 , pag.326, 327.
Devoționalul face parte din cartea Asemenea lui Isus de Ellen G. White.
