Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” Evrei 10:16-17
Cel care declara că nu are de gând să strice preceptele ei, era Creatorul oamenilor, Dătătorul Legii. Tot ce este în natură, de la firicelul de praf, care pluteşte în raza de soare, şi până la lumile de sus, totul este sub lege. Şi de ascultarea acestor legi depinde ordinea şi armonia în lumea naturală. Tot aşa sunt şi marile principii de neprihănire, care cârmuiesc viaţa tuturor fiinţelor inteligente, şi bunul mers al universului depinde de ascultarea de aceste principii.
Legea lui Dumnezeu exista înainte ca pământul acesta să fi fost chemat la viaţă. Îngerii se conduc după principiile ei şi, pentru ca pământul să fie în armonie cu cerul, şi omul trebuie să asculte de legile dumnezeieşti. Domnul Hristos i-a făcut cunoscut omului în Eden învăţăturile Legii, „atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38, 7.) Misiunea Domnului Hristos pe pământ a fost nu de a desfiinţa Legea, ci, prin harul Său, de a-l aduce pe om înapoi, la ascultare de învăţămintele ei.
Ucenicul iubit, care ascultase cuvintele lui Isus pe munte, scriind la mult timp după aceea sub inspiraţia Duhului Sfânt, vorbeşte despre Lege, ca fiind o îndatorire veşnică. El spune că „păcatul este călcarea Legii” şi că „oricine face păcat, calcă Legea”. (1 Ioan 3, 4.) El spune limpede că Legea la care se referă este „o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început”. (1 Ioan 2, 7.) El vorbeşte despre Legea care exista la creaţiune şi care a fost repetată pe Muntele Sinai…
El [Isus] trebuia să arate natura spirituală a Legii, să prezinte principiile ei mult mai cuprinzătoare şi să lămurească obligaţia ei veşnică.
În comparaţie cu frumuseţea divină a caracterului Domnului Hristos, cei mai nobili şi mai buni dintre oameni sunt doar o slabă licărire. Solomon, prin Duhul inspiraţiei, scria: El este „deosebit din zece mii … toată fiinţa Lui este plină de farmec” (Cântarea Cântărilor 3, 17); David, când L-a văzut în viziune profetică, zicea despre El: „Tu eşti cel mai frumos dintre oameni” (Psalmii 45, 2); Isus, expresia chipului Tatălui Său, strălucirea slavei Sale; Mântuitorul cel plin de jertfire de Sine în tot peregrinajul Său de iubire pe pământ, a fost o reprezentare vie a caracterului Legii lui Dumnezeu. În viaţa Sa se învederează că iubirea născută din cer, principiile creştineşti stau la temelia legilor dreptăţii veşnice…
Principiile care i-au fost aduse la cunoştinţă omului, în Paradis, ca fiind marea Lege a vieţii, vor exista, neschimbate, în Paradisul restatornicit. – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.48-51.
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
