Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Efeseni 5:1
Veghetorii lui Dumnezeu n-ar trebui să caute cum să placă oamenilor şi nici să asculte cuvintele lor şi apoi să le rostească; ci trebuie să asculte ce spune Domnul, care este Cuvântul Său pentru popor. Dacă se sprijină pe vorbiri pregătite cu ani în urmă, ei nu vor satisface nevoile ocaziei respective. Inimile lor trebuie să fie deschise, astfel încât Domnul să le poată impresiona mintea, şi numai după aceea vor fi în stare să le dea oamenilor căldura adevărului preţios din Ceruri…
În activitatea veghetorilor este prea puţin din puterea Duhului lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, care a caracterizat acea întâlnire minunată din Ziua Cincizecimii, aşteaptă să-şi manifeste puterea asupra oamenilor care stau acum între vii şi morţi ca ambasadori sau trimişi ai lui Dumnezeu. Puterea care i-a trezit pe oameni atât de tare în mişcarea de la 1844 se va manifesta iarăşi. Întreita solie îngerească va merge înainte nu într-un ton şoptit, ci cu voce tare.
Mulţi dintre cei ce mărturisesc a avea o mare lumină umblă în licărirea focului aprins de ei. Au nevoie ca buzele lor să fie atinse cu cărbunele de pe altar, ca să poată transmite adevărul ca nişte oameni inspiraţi…
Dacă Domnul Hristos ar fi venit în măreţia unui împărat, cu pompă, la care să ia parte oameni mari ai omenirii, atunci mulţi L-ar fi primit. Dar Isus din Nazaret n-a uluit sentimentele cu desfăşurarea gloriei, făcând din aceasta baza respectului lor. El a venit ca un om umil, ca să fie Învăţătorul, Exemplul şi Răscumpărătorul neamului omenesc. Dacă El ar fi încurajat o manifestare pompoasă, dacă ar fi venit urmat de un alai de oameni mari ai pământului, cum ar fi putut să îi înveţe pe oameni ce înseamnă umilinţa? Cum ar fi putut să prezinte astfel de adevăruri arzătoare, ca în Predica Sa de pe Munte? Exemplul Său a fost de o aşa manieră, încât El a dorit ca toţi urmaşii Săi să-l imite. Unde avea să fie speranţa celor smeriţi cu inima din această viaţă, dacă El ar fi venit într-un mod înălţat şi ar fi fost ca un împărat pe pământ?
Isus cunoştea nevoile lumii mai bine decât le ştiau ei înşişi. El n-a venit ca un înger, îmbrăcat în armura cerului, ci ca un om. Totuşi, combinate cu umilinţa Sa, au fost o putere şi o grandoare inerente care le-au inspirat oamenilor veneraţie în timp ce-L iubeau. Deşi avea o astfel de frumuseţe, o astfel de înfăţişare modestă, El a umblat printre ei cu demnitatea şi puterea unui împărat înnăscut. Oamenii erau uimiţi, înmărmuriţi chiar. Ei au încercat să analizeze şi să înţeleagă ceea ce avea loc; dar, nefiind dispuşi să renunţe la ideile lor, au căzut pradă îndoielilor, agăţându-se de vechea aşteptare a unui Mântuitor care să vină într-o măreţie pământească. – Mărturii, vol.5, p. 252, 253
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
