Apocalipsa 14:13 Și am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Acum este după cele trei solii îngerești, chiar înainte de a doua venire (vezi versetul următor care descrie explicit și semnificativ venirea Fiului Omului pe norii cerului).
Mor în Domnul înseamnă că aceștia au trăit până la moarte, în Domnul, au rămas în Domnul, au rămas în ei cuvintele Domnului (vezi Ioan 15: dacă rămân în voi cuvintele Mele).
Se vor odihni de toate îngrijorările, necazurile, pierderile, frământările, disperările și durerile lor. Verbul este la viitor. Odihna lor vine după moarte, adică la învierea celor drepți. Vor avea parte de odihna salvării în Împărăția slavei unde nu-i va mai arde nici o arșiță.
- Faptele lor caracterizează întreaga lor viață de credință, bazată de relația lor personală cu Dumnezeu. Aici aplicăm cel mai bine Galateni 2:20 „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine…”
- Eventual, faptele lor se poate aplica logic și contextual la: Temerea de Dumnezeu, Slăvirea și proslăvirea lui Dumnezeu, Închinarea în duh și adevăr, numai lui Dumnezeu, Refuzarea spiritului Babilonului, Refuzarea ascultării și închinării la Fiară, Refuzarea semnului ei, Acceptarea sigiliului lui Dumnezeu, Manifestarea răbdării sfinților, Recunoașterea sfințeniei și autorității legii divine, Poruncile lui Dumnezeu, Trăirea prin credința în Isus Hristos.
- Faptele lor constituie meritele lui Isus Hristos atribuite prin credință. Acesta este singurul mod în care Dumnezeu poate să privească la viața noastră și să ne considere ca și când nu am fi păcătuit niciodată. El vede în dreptul nostru neprihănirea lui Isus, care întrece cu infinit mai mult, orice performanță spirituală omenească.
- Faptele lor nu constau în a nu merge în Sabat la serviciu, ci în a primi și a purta haina de nuntă, în loc de a ne înfățișa înaintea lui Dumnezeu îmbrăcați în hainele murdare ale celor mai bune fapte ale noastre, cu care ne-am putea lăuda. Deșertăciune a deșertăciunilor…
- Faptele lor constau în sfințirea Sabatului ca zi binecuvântată de Dumnezeu, care sfințire se bazează pe credință și dependență de Dumnezeu și nu pe tertipurile noastre de a ne crea o imagine publică de mari pocăiți în timp ce viața noastră este un mormânt văruit frumos pe dinafară și plin de mortăciune pe dinăuntru.
- Faptele lor nu cuprind păcatele iertate de Dumnezeu, pe care El le-a aruncat în fundul mării uitării. Când ne aducem aminte de păcatele de altădată ale altora și ale noastre și le tot pritocim în minte nu facem decât să ne rănim sufletul în mod inutil și să dăm ocazia lui Satana să ne ispitească să le repetăm. Pavel zice: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești al lui Dumnezeu în Isus Hristos. Gândul acesta să ne însuflețească, pe toți care suntem desăvârșiți” (Filipeni 3:13-15)
- Faptele lor aduc merite, mulțumire și recunoștință numai lui Dumnezeu, pentru că ele sunt faptele Fiului Său pe care ni le transmite nouă să ne bucurăm de reușită și să avem motive veșnice de adorație. Numai aceste fapte ne dau demnitate personală în fața nouă înșine. Numai ele aduc respectul altora asupra noastră și respectul nostru pentru ei.
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
