Matei 5:48 Voi fiți dar desăvârșiți, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Iată un subiect provocator și controversat care trebuie înțeles corect, adică în termeni biblici. Deci, ce ne spune însăși Scriptura despre desăvârșire?
- Geneza 17:1 Domnul i-a spus lui Avram: Umblă înaintea Mea și fii fără prihană!
- Leviticul 11:44 Voi să vă sfințiți și să fiți sfinți căci Eu sunt sfânt
- Leviticul 19:2 Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt, Eu Domnul Dumnezeul vostru
- Luca 6:36 Fiți dar milostivi cum și Tatăl vostru este milostiv
- Efeseni 5:1 Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți
- Coloseni 1:28 Să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus
- Coloseni 4:12 Desăvârșiți și deplin încredințați să stăruiți în voia lui Dumnezeu
- Iacov 1:4 Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic
- 1 Petru 1: 15 După cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră, căci este scris: „Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt”.
Sinonimele pe care le folosește Scriptura sunt: fără prihană, sfinți, milostivi, ca niște copii preaiubiți, desăvârșit în Hristos, deplin încredințați, stăruiți în voia lui Dumnezeu, răbdarea să-și facă desăvârșit lucrarea, întregi și să nu duceți lipsă de nimic, sfinți în toată purtarea voastră.
Perfecțiunea pe care o așteaptă Dumnezeu de la noi este sinonimă cu neprihănirea, adică într-o relație dinamică cu Dumnezeu, având fața întoarsă către Dumnezeu, crescând permanent la fiecare stadiu de dezvoltare după asemănarea Sa divină. Aceasta este o lucrare pe care Dumnezeu o face în noi cu acordul nostru, cu puterea Lui și responsabilitatea noastră.
Imaginea sugestivă a perfecțiunii dinamice: Poate fi un nou născut în maternitate de nota 10? Atunci poate fi și un nou născut în credință de nota 10, iar pe parcursul experienței creștine putem avea permanent laureați spirituali de premiul întâi. Momentele de ezitare soluționate prompt nu ne descalifică de la locul nostru rezervat în Împărăție.
Oficiul profetic: Pentru Ellen G. White, desăvârșirea este sinonimă cu neprihănirea, sfințenia, și sfințirea. Deși EGW moștenește tiparul de gândire Wesleyan, metodist, ea se distinge de acesta considerând perfecțiunea un proces și nu un stadiu final, înainte de glorificare. Ea este deplin optimistă cu privire la victoria completă asupra tendințelor moștenite și cultivate spre rău.
- Perfecțiunea se naște din deplina consacrare și supunere față de voia lui Dumnezeu
- Consacrarea parțială nu reușește să ajungă la victoria deplină
- Perfecțiunea nu este pasivă ci credinciosul trebuie să depună efort activ.
- Cooperarea conduce la ascultare naturală și spontană
- Cu acordul nostru Hristos Își împletește gândurile, scopurile, mintea și inima cu ale noastre (vezi HLL 668)
- Ascultarea este simetrică, echilibrată, armonioasă, fără lipsuri și fără excese (3T 243)
- Păcătoșii continuă să fie ispitiți până la glorificare (ST 9 iun. 1881)
- Cine pretinde că este desăvârșit ca Isus comite blasfemie (RH 15 mar. 1887)
- Dorința profundă după unitate (ST 23 oct 1879)
- Umilința TV 470-472
- Răbdarea HS 134
- Harul care desăvârșește lucrează prin Cuvânt și Duhul Sfânt împreună cu credința rezonatoare a credinciosului
Ellen G White vorbește despre șase faze ale maturizării perfecțiunii:
- Perfecțiunea primară, în momentul recunoașterii meritelor salvatoare ale lui Isus și primirii îndreptățirii. Iertarea este perfectă, și credinciosul se bucură de asigurarea deplină a salvării (vezi CcH 62; ST 4 iul 1892).
- Perfecțiunea relativă a creșterii în har când mai există încă domenii deficitare asemenea situației descrise în Col. 3:13-15 „Fraților, Eu nu cred că L-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă.
- Perfecțiunea dinamică, atunci când nu mai există păcate cu voia și nici scuze pentru păcat. (vezi ST 15 apr. 1886; 1SM 218; TV 472; ST 15 dec 1887; 2T 400)
- Perfecțiunea din timpul crizei finale. În timpul marii strâmtorări cei sfinți manifestă o loialitate totală față de Dumnezeu și mai bine ar muri decât să mai păcătuiască. Natura lor continuă să fie păcătoasă dar viața lor este fără păcat. (vezi TV 620-623; PR 589)
- Perfecțiunea glorificării. În momentul transfigurării păcatul este îndepărtat în deplinătatea cuvântului fiind transformată instant și complet natura ființei. Cei salvați sunt eliberați de natura păcătoasă și de ispitele lui Satana.
- Perfecțiunea eternă. Viața veșnică va fi o continuă creștere și dezvoltare în cunoașterea de Dumnezeu ți în iubirea de Dumnezeu. (vezi TV 678).
Pentru meditație și rugăciune:
Noi putem birui. Da, deplin și total. Isus a murit ca să ne deschidă calea de scăpare și să putem birui fiecare dispoziție rea, fiecare păcat și fiecare ispită. (1T 144)
