Matei 3:3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul, Isaia când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.»”
Revenim la Ioan Botezătorul, mesajul și misiunea sa. Pentru a obține informațiile de care avem nevoie, trebuie să ținem cont de faptul că la rândul lui, Ioan Botezătorul era o replică a misiunii și mesajului prorocului Ilie. Însuși Învățătorul oamenilor a fost cel care aplică și explică această identificare a lui Ioan ca Ilie care trebuia să vină. În acest caz vom formula întrebarea de studiu:
Care este scopul Domnului la a doua Sa venire, pentru a ști ce înseamnă a pregăti calea Domnului?
Detaliul privind netezirea cărărilor ne ajută să înțelegem că mesajul lui Ioan este adaptat așteptărilor poporului ales, care își imagina venirea lui Mesia ca împărat atotputernic, să aducă și să instaleze epoca de supremație militară și politică a evreilor asupra întregii lumi. Doar că după venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, scopul Său cu poporul ales a fost explicat ca o invitație la nunta Mielului, unde poporul ales este și mireasă și meseni. În acest caz, pregătirea pentru venirea Domnului trebuie înțeleasă ca pentru o pregătire de nuntă, atât ca mireasă cât și ca invitați la ospățul de nuntă. Din această perspectivă, pregătirea căii Domnului presupune o serie de aspecte după cum urmează:
- Cel ce aude mesajul de pregătire trebuie să-și verifice și să-și reglementeze relația personală cu Dumnezeu. Așteptătorul nu se poate aștepta ca abia la întâlnirea cu Împăratul să înceapă să-L cunoască și să se împrietenească cu El. O serie de pilde precum și cea cu haina de nuntă, arată clar faptul că pregătirea trebuie făcută de îndată ce a acceptat invitația. La momentul întâlnirii față către față cu Împăratul, cel fără haină de nuntă a amuțit. Era prea târziu și nu se mai putea face nimic.
- Relația personală cu Dumnezeu începe în momentul în care cineva aude și acceptă chemarea lui Dumnezeu la salvare. Duhul Domnului este acolo pentru a-l convinge pe candidatul la Împărăție că starea sa este total inadecvată, datorită păcatului și păcătoșeniei lui, dar, există o ofertă din partea lui Dumnezeu pentru rezolvarea acestui impediment.
- Primirea Salvatorului în viața personală aduce cu sine repararea drumului. Peste prăpastia săpată de păcat între om și Dumnezeu este deschis circulației un pod de acces facil și direct. Structura de rezistență a acestei lucrări de artă arhitecturală divină, o constituie crucea de pe Golgota.
- Iertarea divină survine în urma experienței pocăinței și predării personale lui Dumnezeu. Astfel, poate începe construirea și consolidarea legăturii dintre om și Dumnezeu. Cu cât această nouă arteră de circulație este mai bine și mai intens frecventată, cu atât relația de dragoste și ascultare va cunoaște noi cote de calitate și eficiență. Acum, omul intrat în relație cu Dumnezeu, Îl înțelege din ce în ce mai bine pe Dumnezeu și voia Sa descoperită și este tot mai dispus și doritor să corespundă standardelor cerului.
- Procesul de pregătire a căii Domnului nu se încheie odată cu stabilirea căii de acces, aceasta abia acum începe. Trebuie continuat un program de mentenanță, altfel podul odată dat în funcțiune se poate deteriora și circulația se poate chiar întrerupe, din lipsa de întreținere corespunzătoare. Pocăința trebuia practicată continuu pentru a asigura pregătirea corespunzătoare pentru a locui cândva cu Dumnezeu și cu îngerii sfinți.
- Uneori, în drumul de acces către Împărăție apar obstacole greu, dar nu imposibil de trecut. A spus Maestrul că dacă avem credință cât un grăunte de muștar (Luca 17:6), munții dificultăților ar putea fi dislocați pentru a face loc drumului imperial al vieții spirituale. Este adevărat că poarta Împărăției este strâmtă și drumul este îngust, dar se poate umbla pe el în deplină siguranță, și cel mai important lucru, conduce în mod garantat la destinația noastră veșnică. Pietrele, stâncile și munții dificultăților constituie o necesitate funcțională a viețuirii prin credință. Umblarea prin credință devine obligatorie numai în prezența provocărilor. În lipsa greutăților, avem tendința de a nu mai depinde de Dumnezeu ci de noi înșine. Aceasta ar fi cea mai mare greșeală pe care am putea-o face în parcursul Domnului spre noi și al nostru către El.
- Noi nu călătorim spre Dumnezeu în solitudine absolută. Suntem tot timpul împreună cu familia, cu prietenii, cu biserica, cu colegii și mulți alții. Una dintre condițiile umblării în armonie cu dorința lui Dumnezeu este o netezire a asperităților care pot apărea în zona relațiilor interpersonale. De fapt, esența misiunii lui Ilie a fost profetizată ca o întoarcere a inimilor părinților spre copii și invers, precum și o întoarcere generală spre Dumnezeu (Maleahi 4:5.6). În mod cert, pregătirea drumului venirii Domnului, are și o componentă misionară. În acest pasaj biblic misiunea este înțeleasă ca o revărsare de iubire divină peste familie, biserică și societate. Prin intermediul oamenilor consacrați lui Dumnezeu, El caută noi suflete care să I Se alături în drumul spre Împărăție.
Apel:
Cum înțelegi să pregătești calea Domnului în viața ta spirituală privată?
În ce măsură poți face echipă cu cineva dintre ai tăi, cineva dintre colegi, cineva din biserică, sau altcineva, pentru a lucra eficient la amenajarea drumului?
Cum asiguri mentenanța podului salvării pentru a te asigura că acesta se afle în parametrii normali de serviciu?
Cum stai cu pregătirea hainelor pentru preschimbare la venirea Lui? Știi că El nu va fi prea bucuros să te vadă fără haina oferită de El. Cum îți întreții ținuta pentru a fi în ordine la inspecția Sa de front? Știi unde sunt mijloacele și materialele de întreținere a drumului, a ținutei și a condiției spirituale de dorit înaintea lui Dumnezeu? Ce faci și ce ar trebui să faci pentru a fi în regulă cu toate?
