„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” Galateni 2:20. „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui fiindcă este născut din Dumnezeu.” „Oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” 1 Ioan 3:9; 5:4.
Din aceste texte și din multe altele care ar putea fi citate este evident că religia creștină este o religie a timpului prezent. În viața creștină, nu contează decât ceea ce este prezent. Tot ceea ce a fost în trecut are valoare doar pentru influența și efectul său prezent; și același lucru este valabil și pentru ceea ce ceea ce urmează să vină.
A fi născut din Dumnezeu înseamnă a primi viața de la El, așa cum ai primit viața prin naștere de la părinții tăi pământești. Însă, în cazul nașterii din nou este un proces continuu și, prin urmare, este ceva care este mereu prezent. Este viața din Vița care vine în tine, o mlădiță. Ioan 15:1. Astfel, este un flux continuu de viață de la Dumnezeu în tine. „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă.” Ioan 15:5.
Dacă religia ar fi un lucru la timpul trecut, ai întoarce privirea în urmă în loc de a privi înainte; și dacă ar aparține timpului viitor, ai aștepta mereu pentru timpul stabilit. În ambele cazuri, nu ai crește. Aceasta este marele necaz pentru mulți dintre cei care se declară creștini; ei se uită mereu fie la trecut, fie la viitor. Dacă se uită la trecut, ei măsoară posibilitățile vieții lor creștine în funcție de o experiență anterioară. Dacă au avut o experiență autentică în trecut, ei cred că nu putea fi autentică pentru că mai târziu au dat greș; și astfel devin descurajați. Iar dacă privesc spre viitor, ei așteaptă un timp care nu vine niciodată, deoarece nu pot trăi decât în prezent.
Creștinismul la timpul prezent te duce exact de acolo de unde te găsește; și, prin urmare, nu trebuie să aștepți sau să te descurajezi. Domnul intenționează să te salveze și nu poate face acest lucru decât luându-te exact de acolo unde te afli acum și exact acolo unde te afli la fiecare moment succesiv al vieții tale. Fiecare moment va deveni „acum” de îndată ce vei ajunge la el. Dacă El nu te poate salva astfel, El nu te poate salva deloc. Dar El te-a asigurat că este în stare să te salveze până la capăt, dacă te vei uita la El.
Prin urmare, singurul lucru pe care trebuie să-l faci este pur și simplu să privești la El acum și să crezi acum, fără a face referire la eșecurile tale din trecut sau la speranțe viitoare. Singurul punct de plecare în viața creștină este „acum”; singurul punct care poate fi atins este „acum.” A trăi acum nu înseamnă că trebuie să îți dorești, să te hotărăști sau să anticipezi acum, ci să crezi și să iei. Aceasta înseamnă să privești la Hristos acum. Atunci când uiți să trăiești în momentul prezent, privind în acel moment la Isus Hristos pentru har și putere, atunci dai greș.
Devoționalul face parte din cartea ”Living by Faith” de E. J. Waggoner și A.T. Jones
Traducere: Adina Păltineanu
