de Duane McKey
Era un drum fierbinte și prăfuit – mai mult de 1.200 de kilometri – de la Johannesburg la Livingstone. Între Botswana, Zambia și Rhodesia (acum Zimbabwe) făcea ravagii un război, dar călătoria noastră de întoarcere din Africa de Sud în Zambia fusese până atunci fără incidente.
Ajungând la râul Zambezi, deasupra Cascadei Victoria – încă în Botswana și pregătindu-ne să trecem granița în Zambia – am fost surprinși să nu găsim pe nimeni la punctul de trecere a frontierei. Ne-am plimbat căutând pe cineva și am dat peste niște bărbați din armata din Botswana ascunși în gropi de vulpe de-a lungul drumului.
„Unde sunt polițiștii de frontieră?” i-am întrebat. „Trebuie să trecem în Zambia cu feribotul”.
„Plecați de aici!”, au strigat ei, iar unul dintre soldați a ridicat o bazooka și a îndreptat-o spre noi. El a spus: „Ne ascundem de teroriști și voi ne dați de gol poziția. Dacă nu plecați, vă împușcăm!”.
Inutil să mai spunem că eu și Kathy, împreună cu cei doi copii ai noștri, Bracken și Denae, am fugit înapoi la Volkswagen-ul nostru și am plecat de acolo, rugându-ne în timp ce mergeam!
Am condus rapid până la malul râului și l-am găsit pe barcagiu ascuns în tufișurile de pe marginea râului. I-am strigat: „Să plecăm de aici! Nu vrem să ne aflăm pe partea asta a râului când se vor trage focuri de armă!”.
El a ieșit din ascunzătoare și eu am condus cu grijă microbuzul nostru pe feribot. Apoi, încet, ne-a făcut să plutim peste uriașul râu Zambezi.
Am coborât de pe feribot și am condus până la biroul de imigrare și vamă. Când le-am spus polițiștilor de frontieră ce se întâmplase și că focurile de armă erau iminente, aceștia au râs și au spus: „Probabil că ați văzut doar niște vânători de rațe pe râu. Nu aveți de ce să vă faceți griji”.
Apoi s-a întâmplat. S-au auzit focuri de armă în apropiere, iar aceiași grăniceri care cu un minut înainte râdeau de noi, au intrat brusc în biroul de imigrare și s-au aruncat peste tejghea, strigând în același timp la noi: „Plecați de aici înainte de a fi împușcați!”.
Nu am așteptat să ni se spună de două ori. Sărind în microbuzul nostru, am plecat repede și nu ne-am oprit până când nu am ajuns în Livingstone o oră mai târziu. Abia atunci am reușit să completăm în siguranță documentele de imigrare și vamale, în timp ce îl lăudam pe Dumnezeu pentru îngerii Săi păzitori.
Îmi place să-mi amintesc aceste experiențe de zidire a credinței din viața mea. Ele îmi amintesc că „El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui… O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. ” (Psalmul 91:4, 7).
Duane McKey este președintele Radioului Mondial Adventist.
Articol preluat de pe situl Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
