Dragostea nu poate fi contabilizată.
Nimic din calculele noastre privind rezultatele umane așteptate nu ne-ar putea face să prezicem prezența – sau persistența – bunătății. Am învățat, de-a lungul a mii de ani de istorie, să ne bazăm în mod sumbru pe realitățile îngrozitoare ale urii, ale răzbunării, ale cruzimii necruțătoare – între clanuri, împotriva altor rase, înfruntând națiune contra națiune. Acestea sunt realizările noastre emblematice ca specie.
Dar ce anume motivează un miliard de acte zilnice de grijă, de iertare, de refuz al acestei narațiuni îngrozitoare de sânge și violență? Bunătatea pare nenaturală pentru că nu face parte din natura noastră de oameni frânți, precauți, care se protejează singuri.
Biblia nu putea fi mai clară în ceea ce privește originea iubirii. „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi”(1 Ioan 4:19).
Harul care a umplut întotdeauna inima lui Dumnezeu se vede zilnic acolo unde oamenii practică tandrețea, îi protejează pe cei slabi și slujesc binele celorlalți. Este o dovadă bogată că Tatăl întregii iubiri nu ne va abandona.
Primiți iubirea din care izvorăște toată bunătatea.
Și rămâneți în har. -Bill Knott
Bill Knott – este redactor la revista Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 31 mai 2024.
Traducere: Adina Păltineanu