Nicăieri altundeva

Un vechi imn evanghelic își pune cu jale întrebarea în ultimul vers al fiecărei strofe: „Unde m-aș putea duce decât la Domnul?”

Autorul imnului a remarcat provocările profunde ale vieții de zi cu zi într-o lume distrusă. El deplângea lipsa lucrurilor de care avea nevoie pentru a-și face viața cât de cât confortabilă. El s-a luptat cu tentația mereu prezentă de a renunța la chemarea lui Dumnezeu la o viață nouă în Hristos. La sfârșitul zilei – și la sfârșitul imnului – răspunsul la întrebarea sa retorică a fost și este întotdeauna – „Nicăieri altundeva.”

Versul său ne amintește de cuvintele unuia dintre cei mai apropiați urmași ai lui Isus. Într-un moment în care mulți „ucenici de vreme bună” se îndepărtau de El, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Voi nu vreți să vă duceți?” Petru a vorbit în numele numărului mic care a rămas: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.” (Ioan 6:68).

Nici o combinație de lucruri materiale, prieteni dragi sau promisiuni de realizări personale și succes în afaceri nu se poate apropia vreodată de valoarea făgăduinței pe care o face Isus tuturor celor care își pun încrederea în El: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). „Căci prin har ați fost mântuiți prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8).

Harul este refugiul la care aleargă întotdeauna cei înțelepți. Fii înțelept și găsește siguranța veșnică la care tânjește inima ta.

Și rămâi în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor la revista Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 03 mai 2024.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *