Cu câțiva ani în urmă, inima mi se frângea pentru fratele meu. El fusese în biserică dar acum se îndepărtase. Eu, care predicam evanghelia la mii de oameni și văzând pe mulți câștigați pentru Domnul, mi-am dat seama că fără o minune propriul meu frate nu va petrece veșnicia cu Domnul și cu mine. Drept urmare, am început să mijlocesc în favoarea fratelui meu. ”Te rog, Doamne, nu-Ți poruncesc, ci Te implor: Până în luna decembrie a acestui an vreau ca fratele meu să se întoarcă la Tine. Te rog, Doamne, fă o minune!” Din august până în decembrie m-am rugat fierbinte în fiecare zi pentru mântuirea fratelui meu.
În decembrie trebuia să vizitez una dintre uniunile noastre din zona în care locuia fratele meu. Dându-mi seama că trebuie să acționez și eu și să fac parte din răspunsul la propria mea rugăciune, așa cum încurajează Ellen White, i-am trimis un mesaj. „Voi veni în Madagascar în aceste date pentru câteva întâlniri. ”Vreau să te văd. Poți veni să ne întâlnim acolo?” Fratele meu nu mi-a răspuns niciodată, iar eu am continuat să mă rog.
La data programată am călătorit în orașul din Madagascar unde urmau să aibă loc întâlnirile. Spre marea mea bucurie, fratele meu mă aștepta acolo. A trebuit să mă grăbesc la întruniri, dar i-am spus că ne vom vedea și vom vorbi. Am continuat să mă rog și am început să pregătesc în minte un apel din inimă pe care plănuisem de luni de zile să i-l dau, chemându-l înapoi la Domnul și la biserica Sa. În cele din urmă întrunirile s-au terminat și m-am grăbit să mă întorc la casa de oaspeți pentru a-l vedea pe fratele meu.
În timp ce ne așezam să vorbim, am început să mă lansez în apelul meu, când fratele meu m-a întrerupt.
””Fratele meu mai mare (așa îmi spune el), mi s-a întâmplat ceva uimitor acum 15 zile!” mi-a spus el emoționat. ”Am simțit o dorință puternică de a-mi rededica viața lui Dumnezeu. Ultimii ani au fost o luptă, dar acum umblu din nou cu Dumnezeu și am pace. Sunt atât de fericit!”
Am rămas mut de uimire și L-am lăudat pe Dumnezeu. Nici măcar nu am apucat să-mi țin micul meu discurs. Dumnezeu făcuse lucrarea ca răspuns la rugăciune și o făcuse fără ajutorul meu. Anii au trecut, iar fratele meu are suișurile și coborâșurile lui în umblarea cu Domnul, dar el este încă cu El, iar eu continui să-L laud pe Domnul. Ce Dumnezeu minunat slujim!
Cei mai mulți dintre noi avem persoane dragi care nu umblă cu Dumnezeu, iar această povară apasă greu pe inimile noastre. Unii dintre noi se roagă de ani și ani de zile și tot nu au văzut niciun răspuns. Dar nu trebuie să ne dăm bătuți. Se spune povestea lui George Mueller, care s-a rugat pentru 5 persoane specifice din viața sa pe care dorea să le vadă convertite și aduse în Împărăția lui Dumnezeu. Unul dintre aceștia și-a dat viața lui Hristos la câteva luni după ce Mueller a început să se roage, pentru ceilalți 3 au fost necesari ani de zile înainte de a veni la Hristos, iar cel de-al cincilea nu și-a dat inima lui Hristos decât după ce George Mueller a murit. Dar toți au fost câștigați pentru Hristos! Și sunt multe, multe alte mărturii ca aceasta!
Cu toate acestea, dincolo de prietenii noștri personali și de cei dragi, cum rămâne cu lumea din afara ușii noastre și cu milioanele de oameni pierduți în întuneric care nu au auzit niciodată Evanghelia? Cum rămâne cu toți cei care apasă greu pe inima lui Dumnezeu? Suntem noi dispuși să stăm la spărtură și să mijlocim în numele lor, chiar și în numele celor mai mici dintre aceștia?
Paul Ratsara lucrează în prezent ca asistent al președintelui și președinte al masterului de Biblical Mission and Wellness la Universitatea din Weimar
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
