163 – Când a ști că tu nu-ți aparții este o veste bună

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 1 Corinteni 6:19, 20

Consacrarea înseamnă pur și simplu recunoașterea continuă a faptului că noi suntem ai Domnului și nu ai noștri. Cel care învață lucrul acesta și trăiește într-o continuă recunoașterea a lui – acela este consacrat. Nu este un lucru greu de făcut în sine. Oamenii își îngreunează singuri calea gândind despre consacrare ceea ce nu este și încercând să o obțină într-un fel care nu este calea Domnului. Și, de fapt, încercând să o obțină altfel decât în felul Domnului, ei nu pot decât să o rateze.

Este deci adevărat că suntem ai Domnului? Desigur, căci este scris: ”aţi fost răscumpăraţi … cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Petru 1:19). Căci El „S-a dat pe Sine Însuși pentru noi” (Tit 2:14). Acest ”preț” a fost plătit. ”Unul singur a murit pentru toți” (2 Cor. 5:14). A murit pentru toți. S-a dat pe Sine Însuși pentru toți. Deci este cu siguranță adevărat că toți sunt ai Lui. Nu doar că S-a dat pe Sine pentru noi, ci pentru tot ce este al nostru, da, pentru păcatele noastre.

Căci este scris că El ”S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre”. Și a făcut aceasta ”ca să ne smulgă din acest veac rău” (Gal. 1:4), pentru ca ”să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2:14), ca să ne înfăţişeze ”fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24). Într-un cuvânt, ”ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât vrea să ne mântuiască. Dar nu ne poate  mântui în păcatele noastre. El ne va mântui din păcatele noastre. Și cum toată ființa noastră este păcat și numai păcat, ca să ne poată avea, ca să ne cumpere, El a trebuit să cumpere și păcatele noastre.

Jones, The Present Truth, Vol. 9, No.2, Jan. 26, 1893

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *