Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Filipeni 2:13
Un om poate fi preocupat în mod exagerat de ceea ce el numește ”fapte bune.” Da, poate să lucreze până i s-ar topi oasele pentru a fi bun, pentru a fi neprihănit, pentru a-L mișca pe Dumnezeu. Dar cine face lucrarea? Eul face lucrarea pentru a fi neprihănit, pentru a avea acea comoară de merite care va aduce mai mult har în această lume şi mai multă slavă în ceruri. Au fost mintea și inima supuse lui Dumnezeu? Sunt dorințele fixate asupra Lui? A fost predat totul Lui? Nu. Prin urmare, eul este în toate.
Cine trebuie atunci să facă lucrarea pentru ca omul să aibă mereu fapte bune? Să mai citim o dată: ”Dacă Hristos locuiește în inimile noastre, El va lucra în noi după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” Noi vom lucra așa cum a lucrat El; vom manifesta același spirit. Și astfel, iubindu-L și rămânând în El, vom crește ”în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)
Acum, deci, aceasta este ceea ce vrea Domnul, acesta este gândul lui Hristos. Nu pot avea gândul lui Hristos separat de El, fără a-L avea pe El personal. Dar exact prezența personală a lui Isus Hristos este ceea ce El vrea să ne dea prin Duhul Sfânt în revărsarea ploii târzii chiar acum. ”Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, … Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12,13)
General Conference Bulletin, p. 298
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
