Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. Evrei 11:6
N-ar fi deloc greșit să studiem filosofia victoriei credinței așa cum este ilustrată în acest exemplu al lui Iosafat (2 Cronici 20:1-27). Care trebuie să fi fost concluzia vrăjmașilor? Nimic altceva decât că israeliții primiseră întăriri; prin urmare ar fi fost inutil să li se opună. Așa că i-a cuprins o panică și fiecare l-a privit pe aproapele lui ca pe un duşman.
Nu aveau dreptate să creadă că Israel primise întăriri? Într-adevăr! ”Domnul a pus o pândă.” Dar ceea ce trebuie remarcat în mod special este că atunci când Israel a început să cânte și să laude; aceasta înseamnă că aveau o credință reală, adevărată. Promisiunea lui Dumnezeu era considerată la fel de adevărată ca și realizarea ei. Astfel ei au fost ”întăriți.”
Să aplicăm acest lucru în cazul luptei împotriva păcatului. Vine o ispită puternică. Știm că nu avem nicio putere împotriva ei. Dar acum ochii noștri sunt ațintiți asupra lui Dumnezeu care ne-a spus să venim cu îndrăzneală la tronul harului, ca să găsim har și ajutor în vreme de nevoie. Așa că începem să ne rugăm, nu jelindu-ne de slăbiciunile noastre, ci cu o recunoaștere plină de bucurie a puterii grozave a lui Dumnezeu.
Dacă noi afirmăm mai întâi slăbiciunea și situația noastră descurajantă, ne punem pe noi întâi și apoi pe Dumnezeu. În acest caz, Satana își va arunca întunericul asupra noastră ca să nu vedem nimic altceva decât slăbiciunea noastră. Deși strigătele și rugăciunile noastre pot fi fervente și agonizante, vor fi în zadar. Le va lipsi elementul esenţial : a crede că Dumnezeu este, şi că El este tot ceea ce ne-a descoperit că este.
Dar când începem cu o recunoaștere a puterii lui Dumnezeu, atunci ne putem declara în siguranță slăbiciunea, căci atunci punem slăbiciunea noastră de partea puterii Sale, iar contrastul naște curaj.
Waggoner, Christ and His Righteousness, p. 81- 83
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică