87 – Rugăciunea care aduce biruință

Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: ”O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.” În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post pentru tot Iuda. 2 Cronici 20:2,3

Regele și poporul au urmat calea înțeleaptă adunându-se ”pentru a cere ajutorul Domnului”. Rugăciunea lui Iosafat a fost o rugăciune a credinţei şi conținea în ea însăși începutul biruinței: ”Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6). Cel care, în ceasul încercării sale, își poate începe rugăciunea recunoscând astfel puterea lui Dumnezeu, are deja biruința de partea lui.

Apoi Iosafat a încheiat: ”Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (versetul 12). Din moment ce ”Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” (2 Cronici 16:9), cei în nevoie să-și pună toată încrederea numai în El. Care a fost rezultatul? Profetul Domnului a venit și a zis: ”Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. … Iosafat a venit şi a zis: ”Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti. … Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: ”Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!” (2 Cronici 20:15,20,21).

Cu siguranță acesta a fost un mod ciudat de a ieși la luptă! Dar care a fost rezultatul? Puține armate au fost răsplătite cu o astfel de victorie răsunătoare. „În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi… Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.” (versetele
22, 27).

Waggoner, Christ and His Righteousness, p. 78-81

Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi,  A. T. Jones și E. J. Waggoner

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *