Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1
Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă să fii îndreptățit? Mulți cred că este un fel de refugiu la jumătatea drumului spre favoarea perfectă a lui Dumnezeu, un substitut pentru adevărata neprihănire. Ideea lor este că dacă cineva doar va crede ce spune Biblia, el va fi socotit neprihănit, când de fapt nu este. Aceasta este o mare greșeală. Îndreptățirea are legătură cu Legea. Termenul acesta înseamnă să facă neprihănit. A fi drept înseamnă a fi neprihănit. A îndreptăți pe cineva, a-l face drept, înseamnă a-l face un împlinitor al Legii. A fi îndreptățit prin credință înseamnă pur și simplu a fi făcut un împlinitor al Legii prin credință.
Nu numai că toți au păcătuit, dar ”umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Romani 8:7). Din moment ce omul a păcătuit, este imposibil ca vreo ascultare ulterioară să poată compensa acel păcat. Faptul că cineva nu fură astăzi nu anulează faptul că a furat ceva ieri și nici nu îi diminuează vinovăția. Legea va condamna un om pentru un furt săvârșit anul trecut, chiar dacă el s-a abținut de atunci să mai fure. Mai mult, este imposibil pentru cineva prin natura sa să fie supus Legii lui Dumnezeu. El nu poate face ce cere Legea. ”Nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească” (Romani 7:18).
Vina nu este în Lege, ci în om. Dar ceea ce nu poate face Legea, harul lui Dumnezeu poate. Harul îndreptățește pe om. Ce fel de oameni sunt îndreptățiți? Păcătoși, desigur, pentru că ei sunt singurii care au nevoie de îndreptățire. Deci citim, ”pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5).
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu trece cu vederea greșelile cuiva, astfel încât să fie considerat neprihănit când el este cu adevărat rău; dar înseamnă că El face din acea persoană un împlinitor al Legii. În momentul în care Dumnezeu îl declară neprihănit pe un om neevlavios, în acel moment acel om este un împlinitor al Legii.
Waggoner, Signs of the Times, May 1, 1893
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică