Să nu te iei după mulţime ca să faci rău şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. Exod 23:2
Nici numele, nici numărul nu au nimic de a face cu a stabili de partea cui este adevărul. Acesta nu este nici mai măreț, nici acceptat mai ușor dacă este prezentat de zece mii de prinți decât de un singur muncitor umil. Și nu este o dovadă mai mare că zece mii de oameni au adevărul de partea lor, în comparație cu acel singur muncitor. Fiecare om de pe pământ poate fi în posesia adevărului doar în măsura în care este dispus să-l folosească, și nu mai mult.
Cel care ar acționa ca un papă, gândind să monopolizeze adevărul și obligând oamenii să vină la el pentru a-l obține, dând din el puțin aici și restricționându-l dincolo, pierde tot adevărul pe care l-a avut vreodată (dacă chiar a avut). Adevărul și papismul nu pot exista împreună. Nici un papă, sau vreun om cu atitudine de papă nu are adevărul. De îndată ce un om primește adevărul, el încetează să mai fie papă. Dacă papa de la Roma s-ar converti și ar fi ucenic al lui Hristos, chiar în acea oră el ar părăsi scaunul papal.
Tot așa cum nu există un om care să aibă monopolul adevărului, nu există locuri în care oamenii să trebuiască să meargă neapărat pentru a-l găsi. Faptul că adevărul a fost proclamat prima dată într-un anumit loc nu demonstrează că el poate fi găsit doar acolo, sau că mai poate fi găsit acolo. De fapt, ultimele locuri din lume în care să mergi cu așteptarea de a găsi adevărul sunt orașele în care a fost propovăduită Evanghelia în primele secole după Hristos, ca Ierusalimul.
Isus s-a născut în Betleem, un loc care a fost „mic între cetățile lui Iuda” (Mica 5:2). Aproape toată viața Sa a trăit într-un orășel de o așa proastă reputație că un om în care nu exista viclenie a spus: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?” Cel mai mic sătuc sau căsuță singuratică nu este mai departe de cer decât este un mare oraș sau palatul unui episcop. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit” (Isaia 57:15)
Waggoner, The Glad Tidings, p. 34, 35
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
