Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Evrei 2,9
În textul anterior L-am văzut pe Isus mai presus decât îngerii; aici Îl vedem mai prejos decât îngerii. De ce? Pentru că omul a fost făcut mai prejos decât îngerii, iar apoi prin păcat a coborât și mai jos. Îl vedem pe Isus acolo unde este omul, pentru că omul a păcătuit şi a devenit supus morții.
Tot atât de adevărat și sigur cum este că Isus era acolo unde este Dumnezeu, la fel de sigur și adevărat este că El a coborât acolo unde este omul. Cel care a fost cu Dumnezeu acolo unde este Dumnezeu, este cu omul acolo unde este omul. Iar Cel care era una cu Dumnezeu așa cum este Dumnezeu, este una cu omul așa cum este omul. Astfel, pe cât de sigur este faptul că natura Lui era natura lui Dumnezeu, tot la fel de sigur natura Lui este natura omului aici jos.
”Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul” (versetul 11). Hristos și Dumnezeu în ceruri – erau una în natură. Cum de este El cu omul pe pământ? „Sunt dintr-unul”. Lui nu-i este rușine să ne numească „frați” și „Îţi voi cânta laude în mijlocul adunării”, spune El (versetul 12). Acel timp vine în curând, când Hristos, în mijlocul bisericii, va conduce cântarea. El care a fost una cu Dumnezeu a devenit una cu omul. Vom dezvolta mai mult gândul acesta mâine.
”Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15 )
Jones, General Conference Bulletin, 1895, p. 232
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
