De aceea, noi nu cădem de oboseală. … Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. 2 Corinteni 4, 16-18
Unii spun: „Găsesc ceva care să mă condamne de fiecare dată când mă privesc.” Cu siguranță! Eliberarea de sub condamnare nu este în noi înșine, ci în Hristos Isus. Noi trebuie să ne uităm la El, nu la noi înșine. Nu va exista niciodată un timp când cineva să nu vadă condamnare când privește la sine.
Căderea lui Satana s-a datorat faptului că a privit la el însuși. Restaurarea celor pe care el i-a făcut să cadă se va face doar privind la Isus. „La fel cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului.” (Ioan 3:14). Șarpele a fost înălțat pentru a fi privit. Aceia care au privit la el, au fost vindecați.
La fel este cu Hristos. Venirea la Hristos este doar începutul, nu sfârșitul vieții creștine. Este intrarea în școala unde noi trebuie să învățăm de la El. El îl ia pe omul neevlavios, cu toate obiceiurile lui rele și îi iartă toate păcatele, astfel încât să fie socotit ca și cum n-ar fi păcătuit niciodată. Apoi Hristos continuă să-i dea propria Lui viață, prin care acesta poate birui obiceiurile rele.
Asocierea cu Hristos ne va descoperi din ce în ce mai mult eșecurile noastre, la fel cum asocierea cu un om învățat ne face conștienți de ignoranța noastră. Ca martor credincios, El ne vorbește despre eșecurile noastre. Dar nu pentru a ne condamna. De la El primim înțelegere, nu condamnare. Această înțelegere este cea care ne dă curaj și ne permite să fim biruitori. Când Domnul ne arată un defect în caracterul nostru este ca și cum ne-ar spune: „Este un lucru de care ai nevoie și eu am acest lucru.” Când învățăm să privim mustrarea în acest fel, ne vom bucura de ea în loc să fim descurajați.
Waggoner, Waggoner on Romans, p. 124, 126
Materialul face parte din cartea: Vestea bună cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, A. T. Jones și E. J. Waggoner
Traducere: Roxana Duminică
