Ziua 7 – Biruință deplină prin neprihănirea Domnului Hristos

Devoționalul din această zi este adaptat din cartea mea, Botezul prin Duhul Sfânt și rămânerea în Hristos. În acest devoțional, prezint aspectul sfințitor al îndreptățirii prin credință, care ne învață „cum” obținem biruința asupra ispitei și a păcatului. Acesta se află în centrul mesajului neprihănirii prin credință prezentat de Jones și Waggoner în 1888.


În Romani 7, Pavel a descris lupta pe care o are fiecare creștin cu ispita și păcatul din viața lui. Chiar dacă puterea naturii păcătoase a fost zdrobită la cruce pentru credinciosul în Isus Hristos (Romani 6:6), numai acest fapt nu dă biruință asupra păcatului. Biblia este clară și înfrângeri nespuse în viața fiecărui creștin confirmă faptul că nu avem capacitatea de a birui ispita și păcatul, indiferent de cât de mult efort am depune. Chiar dacă îi cerem lui Dumnezeu să adauge puterea Lui la efortul nostru, totuși eșuăm.
A. T. Jones a descris în mod clar imposibilitatea creștinului de a trăi o viață de ascultare depunând eforturi pentru acest lucru:

Fiecare a experimentat acest lucru, tânjind să facă binele pe care l-ar vrea, totuși făcând doar răul pe care îl urăște; având totdeauna dorința de a face mai bine, dar fără să găsească cum să îl îndeplinească; desfătându-se în legea lui Dumnezeu după omul lăuntric, totuși găsind în mădularele sale o altă lege, care luptă împotriva legii din minea sa și aducându-l în robia legii păcatului care este în mădularele sale; și în cele din urmă strigând. „O, nenorocit de mine! cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Lessons on faith, 36-37)

Până când creștinul nu ajunge să înțeleagă și să experimenteze ce înseamnă să-l lași pe Hristos să-ți dea biruința, el nu va experimenta viața de ascultare continuă pe care și-o dorește. În devoționalul de astăzi, voi prezenta cum să-L lași pe Hristos să trăiască viața Sa biruitoare în tine. Când vei ajunge să înțelegi și să experimentezi acest adevăr, viața ta creștină nu va mai fi niciodată la fel. În loc de o viață de ascultare sporadică și de promisiuni încălcate față de Dumnezeu, vei experimenta cu timpul o viață de biruință prin Hristos asupra oricărei ispite și păcat pe care Satana ți-l trimite în cale.

Pavel a declarat: ”Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” „Calea de a scăpa” de ispită și de păcat este prin înțelegerea și experimentarea neprihănirii prin credința în Hristos.

La fel ca Isus

Ne apropiem cu repeziciune de a doua venire a lui Hristos. Creștinii care vor fi în viață la revenirea lui Isus vor fi câștigat biruința asupra oricărei ispite și păcat din viața lor. Ioan a indicat acest lucru când a scris:
Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3:2

Cuvântul grecesc tradus „ca” în acest verset înseamnă la fel ca Hristos în caracter, natură, autoritate etc. Hristos a fost biruitor peste orice ispită și păcat, așa că cei care sunt gata să-L întâlnească când El se întoarce vor fi și ei biruitori asupra păcatului. În plus, faptul că trăiesc fără Hristos ca mijlocitor al lor indică nivelul de biruință pe care îl vor fi atins în Hristos.

A. T. Jones a prezentat acest concept când a scris despre sfârșitul tainei lui Dumnezeu. El a citat Apocalipsa 10:7, care afirmă că în zilele trâmbiței celui de-al șaptelea înger, taina lui Dumnezeu se va sfârși. Apoi a scris:

Dar care este taina lui Dumnezeu? „Hristos în voi, nădejdea slavei”. „Dumnezeu … descoperit în trup.” Apoi, în acele zile, acea taină urmează să se sfârșească în o sută patruzeci și patru de mii de oameni. Lucrarea lui Dumnezeu în trup omenesc. Manifestarea lui Dumnezeu în trup omenesc, în tine și în mine, trebuie să fie terminată. Lucrarea Lui asupra ta și asupra mea urmează să fie terminată. Trebuie să fim desăvârșiți în Isus Hristos. Prin Duhul, trebuie să ajungem  un om desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos.” Lessons on faith, 150

Remarcați din nou,  că acest lucru se întâmplă numai prin Duhul Sfânt, deoarece Hristos trăiește în poporul Său și ei cresc în plinătatea lui Hristos, prin botezul cu Duhul Sfânt. 

Cum se poate realiza acest lucru în viața ta?

Deci, care este răspunsul la întrebarea cum putem trăi o viață creștină în mod constant biruitoare? Răspunsul este să-L lăsăm pe Isus să trăiască viața Sa în noi. Acest adevăr este învățat în toată Biblia. În Vechiul Testament găsim referiri la el. David a înțeles că biruința vine prin prezența lui Dumnezeu cu el.

Am necurmat pe DOMNUL înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” Psalmul 16:8

Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veșnice în dreapta Ta.” Psalmul 16:11

Isaia a înțeles necesitatea unei legături continue cu Dumnezeu pentru biruință și pace în viața cuiva.

Îl vei păstra în pace desăvârșită pe cel al cărui gând stă la Tine, pentru că se încrede în Tine.” Isaia 26:3 (traducere literală din engleză, versiunea King James)

Cineva nu ar experimenta o viață de pace desăvârșită dacă ar trăi o viață în care cade constant în acte de păcat știind că nu reușește să respecte voia lui Dumnezeu pentru el. Nu, viața lui ar fi o viață de descurajare continuă.

Noul Testament este foarte clar cu privire la necesitatea ca Hristos să trăiască în noi pentru ca să avem biruința asupra ispitei și a păcatului. Isus a folosit ilustrația viței  și a mlădiței pentru a ilustra acest adevăr.

Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” Ioan 15:4-5

Pavel a învățat acest adevăr în scrierile sale:

Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

Noi însă avem gândul lui Hristos.” 1 Corinteni 2:16

Mintea lui Hristos era plină de gânduri curate, sfinte, virtuoase. Dacă I-am cerut lui Hristos să trăiască în noi prin botezul cu Duhul Sfânt, dacă noi credem că El face aceasta și dacă credem că El își va manifesta dragostea și gândurile Sale curate, sfinte și virtuoase în mintea noastră, El va face exact așa. Este o chestiune de credință – a crede că El se va manifesta cu adevărat în viața noastră. Pavel a recunoscut acest fapt când a scris:

Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Galateni 2:20

Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă” … (Efeseni 3:16-17)

Pot totul în Hristos care mă întărește.” Filipeni 4:13
Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei” Coloseni 1:27

Problema definițiilor anterioare

Sunt sigur că aceste versete vă sunt familiare. Majoritatea creștinilor cunosc cuvintele și expresiile pe care le folosesc și totuși le dau propria lor definiție a semnificației.

De obicei, aplicarea personală a acestor versete de către creștin este credința că trebuie să rămânem conectați cu Dumnezeu pentru ca puterea Lui să fie adăugată la eforturile noastre de a asculta. Adesea credem că Hristos  trăind în noi înseamnă că El este acolo pentru a ne întări în eforturile noastre de a birui ispitele și păcatele din viața noastră. Cu toate acestea, nu este ceea ce spun aceste versete.

Biblia spune clar că eforturile noastre sunt ineficiente în a învinge ispita chiar și atunci când avem credință în Dumnezeu că adaugă puterea Lui la eforturile noastre. Pavel a descris acea metodă ineficientă în Romani 7. Cu toții am încercat acea metodă și am eșuat iar și iar. Așa că vă provoc să lăsați deoparte definiția voastră a ceea ce înseamnă să-L aveți pe Hristos în voi și să vă rugați ”ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui.” Efeseni 1:17-18

El a fost acolo tot timpul

În primul rând, te rog să realizezi că Isus chiar rămâne în tine. El a spus că așa face, iar noi trebuie să-L credem. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce primim zilnic botezul cu Duhul Sfânt (Ioan 14:16-18, 1 Ioan 3:24). Cu Isus care trăiește în noi avem gândul Lui (1 Corinteni 2:16), dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23), ce Îi place și ce nu Îi place Lui, gândurile Lui curate, iertarea Lui; lista ar putea fi nesfârșită. Fiecare virtute a Domnului Hristos este în noi, prin faptul că Hristos rămâne în noi.

Este esențial să credem acest fapt. Cu această cunoaștere trebuie să facem față ispitelor care ne apar în cale. Cu toate acestea, chiar și cu această cunoaștere, majoritatea creștinilor își trăiesc viața în felul următor. Ei L-au acceptat pe Hristos prin credință și cred că sunt iertați. Apoi ei cred că trebuie să muncească din greu pentru a deveni asemenea lui Hristos, depunând eforturi pentru a-L asculta. În eforturile lor de a asculta, ei îi cer lui Dumnezeu să adauge puterea Sa la aceste eforturi. După cum am afirmat anterior, toate aceste eforturi sunt sortite eșecului.

Ceea ce vă prezint nu este cum să devii asemenea lui Hristos sau să ai întotdeauna ajutorul sau puterea lui Hristos de a rezista ispitei. Ceea ce vă prezint este mult mai bun decât atât. Adevărul este că Hristos vrea să trăiască literalmente viața Sa în noi; nu doar să adauge puterea Lui la eforturile noastre slabe.
A. T. Jones a scris:

Și amintiți-vă că trebuie să fim desăvârșiți, cu caracterul Lui. Standardul Lui de caracter trebuie să fie al nostru. Da, însuși caracterul Lui trebuie să fie al nostru. Nu trebuie să avem unul care este făcut ca al Lui: ci chiar caracterul Lui trebuie să fie al nostru. Și numai aceasta este desăvârșirea creștină.” (Lessons on faith, 137)

Cum funcționează?

Cum se întâmplă asta? Mai simplu spus, pașii sunt următorii:

  • Când devii conștient de o ispită de a păcătui, alege să îți întorci imediat mintea de la ea (Filipeni 4:8).
  • Crede că atracția naturii tale păcătoase față de ispită este ruptă.
  • Crede că Isus este în tine.
  • Cere-I să  manifeste virtutea Sa în tine în relația cu ispita. Fii specific.
  • Crede că El Se va manifesta în acest fel.
  • Odihnește-te în această încredere și nu te lupa cu ispita. Când luptăm cu ispita, de fapt ne concentrăm asupra ei și încercăm să-i rezistăm în propria noastră putere.
  • Mulțumește-I pentru eliberarea pe care tocmai ți-a dăruit-o.

Să luăm exemplul mâniei. Cineva face ceva care să te enerveze. Poate că ți-a tăiat calea în timp ce conduceai sau ți-a zis ceva care te-a rănit. Aplicarea acestor pași ar decurge după cum urmează:

  • De îndată ce devii conștient de ispita de a te mânia, alege să îți întorci mintea de la ceea ce te face să simți furie.
  • Crede că „tu cel mânios” a fost răstignit la cruce și că puterea dorinței naturii tale păcătoase de a deveni furios este ruptă.
  • Crede că Isus este în tine.
  • Cere-I lui Isus să manifeste „atitudinea Sa fără mânie” sau „pacea” în și prin tine.
  • Crede că El face exact acest lucru chiar în acel moment.
  • Odihnește-te în această încredere și nu lupta cu tentația de a te mânia.
  • Mulțumește-I pentru eliberarea de mânie pe care tocmai ți-a dat-o.

Un alt exemplu este atunci când ești tentat să gândești gânduri impure. Fă același lucru cu acea ispită.

De fiecare dată când ești ispitit, întoarce-te la Isus. Tentația poate fi atât de puternică încât s-ar putea să fii nevoit să faci asta de mai multe ori. Este normal. Prin aceste experiențe, înveți să rămâi în biruința Domnului Hristos, clipă de clipă.

Jones și Waggoner despre ”cum” se obține biruința

Jones și Waggoner au prezentat acest concept al biruinței asupra ispitei și a păcatului. Despre aceasta, E. J. Waggoner a scris:

”Ce posibilități minunate există pentru creștin! La ce înălțimi de sfințire poate ajunge! Indiferent cât de mult s-ar lupta Satana împotriva lui, atacându-l acolo unde firea este cea mai slabă, el poate rămâne sub umbra Celui Atotputernic și poate fi umplut cu plinătatea puterii lui Dumnezeu. Cel care este mai puternic decât Satana poate locui în inima lui în continuu.” Hristos și neprihănirea Lui, 30-31

Waggoner a descris în continuare biruința pe care o poate avea creștinul  prin Hristos.

Am văzut că, prin natură, suntem toți robi ai păcatului și ai Satanei dar că, de îndată ce ne supunem lui Hristos, devenim eliberați de puterea lui Satana. … Deci, de îndată ce devenim eliberați de robia păcatului, devenim robii lui Hristos. Într-adevăr, însuși actul de a ne elibera de puterea păcatului, ca răspuns la credința noastră, dovedește că Dumnezeu ne acceptă ca robi ai Săi. Devenim, într-adevăr, robii lui Hristos, dar cel care este robul Domnului este un om liber, pentru că suntem chemați la libertate (Galateni 5:13), și acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertate (2 Corinteni 3:17).

Și acum vine din nou conflictul. Satana nu este dispus să-și abandoneze sclavul atât de ușor. El vine, înarmat cu biciul ispitei înverșunate, să ne aducă din nou în slujba lui. Știm din trista experiență că el este mai puternic decât noi și că fără ajutor nu îi putem rezista. Dar ne temem de puterea lui și strigăm după ajutor. Apoi ne amintim că nu mai suntem robii Satanei. Ne-am supus lui Dumnezeu și, prin urmare, El ne acceptă ca robi ai Săi. Deci putem spune împreună cu Psalmistul: „Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.” Psalmul 116:16. Dar faptul că Dumnezeu a dezlegat legăturile pe care Satana le aruncase în jurul nostru – și a făcut asta dacă noi credem că a făcut-o – este o dovadă că Dumnezeu ne va ocroti, pentru că Îi pasă de ai Săi și avem siguranța că Cel care a început o lucrare bună în noi „o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Filipeni 1:6. Și în această încredere suntem împuterniciți să rezistăm.

Din nou, dacă ne-am predat pentru a fi robii lui Dumnezeu, suntem robii Lui sau, cu alte cuvinte, suntem unelte ale neprihănirii în mâinile Lui. . . . Voința noastră constă în a alege dacă Îl vom lăsa sau nu să lucreze în noi ceea ce este bun.

Această idee de a fi unelte în mâinile lui Dumnezeu este un ajutor minunat pentru biruința credinței atunci când aceasta este înțeleasă pe deplin. Căci, observați, ceea ce va face o unealtă depinde în întregime de persoana în mâinile căreia se află.”  Ibid., 105-106

Observați accentul continuu al lui Waggoner pe supunerea față de Hristos pentru biruință. Acest adevăr este simplu, dar eluziv. Waggoner a subliniat acest lucru când a scris că acest adevăr „este un ajutor minunat pentru biruința credinței atunci când este pe deplin înțeles”. Problema noastră este că nu l-am „înțeles pe deplin”. Cei ce vor fi gata să-L întâlnească pe Isus vor fi înțeles pe deplin și vor fi experimentat într-o asemenea măsură acest lucru, încât Isus Își va trăi viața pe deplin în ei.

Waggoner continuă și rezumă pașii pentru biruința asupra ispitei și păcatului:

Întregul secret al biruinței constă, deci, în primul rând supunerea totală față de  Dumnezeu, cu dorința sinceră de a face voia Lui; apoi, știind că prin predarea noastră, El ne acceptă ca robi ai Săi; și atunci, reținând  acea supunere față de El și lăsându-ne pe noi înșine în mâinile Lui. Adesea, biruința poate fi obținută doar repetând fără încetare: „Doamne, cu adevărat sunt robul Tău; Eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; Tu mi-ai dezlegat legăturile.” Acesta este pur și simplu un mod stăruitor de a spune: „Doamne, m-am predat în mâinile Tale ca instrument al neprihănirii; să se facă voia Ta, și nu a cărnii.” Dar când ne putem da seama de forța acelui verset și vom simți într-adevăr că suntem slujitori ai lui Dumnezeu, imediat va veni gândul: „Ei bine, dacă sunt într-adevăr o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, El nu mă poate folosi pentru a face rău cu mine și nici nu-mi poate permite să fac rău atâta timp cât rămân în mâinile Sale. El trebuie să mă păzească dacă sunt ferit de rău, pentru că eu nu mă pot păzi singur. Dar El vrea să mă păzească de rău, căci Și-a arătat dorința și puterea de a-Și îndeplini dorința, dându-se pe Sine însuși pentru mine. Prin urmare voi fi păzit de acest rău.’ Toate aceste gânduri pot trece prin minte instantaneu; și atunci odată cu ele trebuie să vină în mod necesar un sentiment de bucurie că vom fi feriți de răul temut. Această bucurie își găsește în mod natural expresia în mulțumire la adresa lui Dumnezeu și, în timp ce noi îi mulțumim lui Dumnezeu, vrăjmașul se retrage cu ispita sa, iar pacea lui Dumnezeu umple inima. Atunci vom descoperi că bucuria de a crede depășește cu mult toată bucuria care vine din îngăduința în păcat.” Ibid.

Aici vedem din nou că Waggoner a subliniat dependența noastră 100% de Dumnezeu pentru biruință – nu căutând la puterea proprie. Cheia constă în a ne preda în mâna lui Dumnezeu și a depinde de El pentru biruință. Suntem pur și simplu unelte în mâna Lui.

A. T. Jones și E. J. Waggoner au fost de acord cu privire la biruința pe care o poate avea credinciosul în Hristos. În Review and Herald din 1 septembrie 1896, A. T. Jones scria:
”Niciodată nu se poate repeta prea des, că sub domnia harului este la fel de ușor să faci binele, așa cum sub domnia păcatului este ușor să faci răul. Așa trebuie să fie; căci dacă nu există mai multă putere în har decât este în păcat, atunci nu poate exista mântuire din păcat. . . . Dar harul nu este pur și simplu mai puternic decât păcatul. . . Acest lucru, oricât de bun ar fi, nu este totul. . . . Există cu mult mai multă putere în har decât în păcat. Căci „acolo unde păcatul abundă, harul s-a înmulțit și mai mult”. . . . Nimeni să nu încerce vreodată să-L slujească lui Dumnezeu cu altceva decât cu puterea prezentă, vie a lui Dumnezeu, care îl face un om nou; cu nimic altceva decât cu harul mult mai abundent care condamnă păcatul în trup și domnește prin neprihănire spre viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru. Atunci slujirea lui Dumnezeu va fi într-adevăr „în înnoirea vieții”; atunci se va constata că jugul lui este într-adevăr „bun” și povara lui ușoară; atunci slujirea lui se va dovedi într-adevăr cu „bucurie negrăită și plină de slavă”. 

Observați punctele cheie ale declarației lui Jones:

  • Când harul domnește în noi, este ușor să ascultăm de Dumnezeu. Aceasta a fost tema acestei cărți. Când înțelegem cum să-L lăsăm pe Hristos să-și trăiască viața în noi, nu există nicio luptă cu ispita. De ce? Obținem biruința lăsându-L pe Hristos să ne dea biruința, nu luptând cu ispita.
  • Jones ne-a avertizat: „Nimeni să nu încerce vreodată să-I slujească lui Dumnezeu cu altceva decât cu puterea prezentă, vie a lui Dumnezeu. . . ” Primim „puterea prezentă și vie a lui Dumnezeu” primind zilnic botezul cu Duhul Sfânt. De aceea este esențial să înțelegem și să experimentăm umplerea cu Duhul Sfânt. Fără aceasta, nu avem putere pentru biruință sau pentru slujire.
  • Neprihănirea va domni în noi „prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Isus trăiește în noi prin botezul cu Duhul Sfânt. Neprihănirea Lui ne va fi „împărtășită”, nu doar „atribuită” în contul nostru, pe măsură ce învățăm cum să-L lăsăm să trăiască viața Sa în noi. Atunci nu mai „lăsăm păcatul să domnească în trupul nostru muritor” și nici nu „ascultăm de poftele lui”. (Romani 6:12)
Mesajul de la 1888

Solia din 1888 a fost un mesaj de neprihănire prin credință. Acest mesaj a chemat pe poporul lui Dumnezeu să se uite la Domnul Hristos pentru iertare, pentru îndreptățire completă și ascultare sfințită și deplină de Legea lui Dumnezeu prin puterea Domnului Hristos. Credinciosul trebuia să aibă neprihănirea atribuită a Domnului Hristos în contul său și să fie declarat neprihănit de către Dumnezeu. De asemenea, credincioșii trebuiau să aibă neprihănirea împărtășită a Domnului Hristos   în viața lor zi de zi, pe măsură ce învățau cum să-L lase pe Hristos să trăiască viața Sa în ei. Botezul cu Duhul Sfânt în ploaia timpurie își va face lucrarea în pregătirea pentru ploaia târzie a Duhului.

Pe măsură ce ajungi să înțelegi și să experimentezi acest adevăr binecuvântat al neprihănirii prin credință, îi vei permite lui Isus să trăiască viața Sa în tine în fiecare moment al fiecărei zile. Biruința este a Lui. Pur și simplu alegi să-L lași să-și manifeste virtuțile în și prin tine. Aceasta este partea ta – să alegi, să dai voința ta lui Dumnezeu cu privire la o anumită ispită. Cu toate acestea, ești întotdeauna liber să nu faci acea alegere și să te concentrezi pe ispită. Când se întâmplă asta, dorința păcătoasă este concepută și va da naștere păcatului (Iacov 1:14-15).

Biruința asupra amărăciunii

Poate că cineva te-a rănit profund. Uneori, în astfel de situații, putem experimenta ceea ce eu numesc o „plăcere întunecată” ținându-ne de mânie și alegând să nu iertăm. Simțim că acea persoană nu merită să fie iertată pentru lucrul teribil pe care ni l-a făcut. Totuși, creștinul știe că Dumnezeu ne poruncește să-i iertăm pe cei care ne-au nedreptățit (Marcu 11:25-26) și să-i iubim (Matei 5:44). Pentru binele nostru iertăm  A ține mânia și a nu ierta pe cineva este ca și cum ai lua otravă și te-ai aștepta ca persoana pe care ești supărat să moară. Furia, amărăciunea și lipsa de iertare ne vor distruge în cele din urmă din punct de vedere spiritual, emoțional și fizic.

Din cauza naturii noastre păcătoase, realitatea este că nu suntem capabili să iertăm și să-i iubim pe dușmanii noștri. S-ar putea să o facem la nivel intelectual, dar mândria și egoismul nostru nu ne vor permite să iertăm din inimă. În aceste cazuri, trebuie urmat același principiu de eliberare. Isus a obținut biruința asupra ispitei de a nu ierta și biruința Sa poate fi  și a noastră. Isus a fost, de asemenea, biruitor asupra ispitei de a nu iubi pe cei care L-au abuzat. Această biruință poate fi și a noastră.

Cum îi putem permite lui Isus să trăiască în viața noastră iertare și iubire față de cineva care ne-a rănit profund? Să folosim exemplul unei persoane pe nume Jim care te-a rănit. Poți spune pur și simplu: „Doamne, sunt un păcătos și nu pot să-l iert pe Jim, nici să-l iubesc. Așa că renunț să mai încerc. Îți cer să manifești iertarea și dragostea Ta față de Jim prin mine. Am încredere în Tine și mă odihnesc în credința că faci asta chiar acum. Îți mulțumesc Doamne pentru iertarea și dragostea pe care le manifești în mine chiar acum.”

Dacă faci asta, vei experimenta iertarea și iubirea lui Isus în inima ta. Acest lucru se va întâmpla fără nicio luptă pentru a obține biruința. Amintiți-vă, biruința a fost deja obținută prin viața desăvârșită și moartea Domnului Hristos pe cruce. Pur și simplu trebuie să alegi să-i permiți lui Isus să-și manifeste biruința în și prin tine și să crezi că El o va face. De asemenea, pot spune din experiență că vei simți compasiunea lui Isus pentru persoana pe care Îi ceri să o ierte și să o iubească prin tine. Vei simți în tine dorința de a te ruga pentru el sau ea și poate chiar cu lacrimi. În acest fel, caracterul, dragostea și virtuțile lui Isus devin o parte integrantă a vieții tale.

În cazul iertării cuiva care te-a rănit profund este posibil să trebuiască să urmezi instrucțiunile din paragraful anterior ori de câte ori persoana respectivă îți vine în minte. De asemenea, este esențial să nu te gândești și să nu vorbești despre ceea ce ți-a făcut acea persoană. S-ar putea să fie nevoie de ceva timp pentru ca iertarea și dragostea deplină a lui Isus să se manifeste în inima ta față de acea persoană. Cu toate acestea, dacă continui să te uiți la Isus pentru ca biruința Sa să se manifeste în 
viața ta, aceasta se va întâmpla. Vei ajunge la punctul în care, ori de câte ori te gândești la acea persoană sau o vezi, nu vei mai simți nici o animozitate față de ea, iar dacă ai auzi că i s-a întâmplat ceva rău, te vei întrista pentru ea.

Alege și crede – aceasta este rolul creștinului în obținerea biruinței asupra oricărei ispite și păcat. A alege înseamnă că îi dăm lui Dumnezeu voința noastră în orice ispită. Unde greșesc majoritatea creștinilor este că ei cred că a da lui Dumnezeu voința lor înseamnă că trebuie să-și exercite și „puterea voinței” pentru a se supune. Trebuie să-I  dăm voința și să-L lăsăm pe Dumnezeu să asigure puterea prin Hristos care trăiește în noi și își manifestă neprihănirea în și prin noi. Noi avem ”voință”, dar  nu avem în și prin noi înșine ”puterea”  de a fi biruitori.

Țepuș în coastă

Acest adevăr este prezentat atunci când Pavel descrie lupta sa cu „ghimpele” din coastă.
Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” 2 Corinteni 12:7-10)

Multe lucruri pot fi un țepuș în trup. Paul enumeră unele dintre ele; infirmități, reproșuri, nevoi, persecuții, necazuri. Pavel s-a rugat ca Dumnezeu să-i îndepărteze spinul acesta. Dumnezeu a spus nu. De ce? Harul lui Dumnezeu a fost tot ce avea nevoie Pavel pentru a face față spinului.

De asemenea, Dumnezeu ne-a spus un adevăr foarte important: „Puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune”. Cu cât știm că suntem mai slabi și cu cât încetăm mai repede să încercăm să ne exercităm puterea noastră slabă pentru a depăși o ispită spinoasă din viața noastră, cu atât mai repede vom începe să experimentăm puterea mare a lui Dumnezeu în viața noastră. Efortul nostru de a învinge o ispită de fapt stă în calea puterii lui Dumnezeu de a elibera. Vedeți, când facem acest lucru, ne uităm la puterea și capacitatea noastră de a birui, chiar dacă credem că depindem și de Dumnezeu pentru a ne „ajuta”. Dumnezeu vrea să facă mult mai mult decât să ne „ajute”. El este biruința. Domnul Hristos este izbăvirea noastră din ispită. Când ne dăm înapoi de la astfel de eforturi și ne dăm la o parte din cale, atunci Domnul Hristos poate începe să Se manifeste în și prin noi. Probabil ați auzit zicala: „Dă-te deoparte  și lasă-L pe Dumnezeu”. Aceasta înseamnă acea zicală.
Profetul Isaia a înțeles importanța recunoașterii slăbiciunii noastre absolute pentru a experimenta puterea lui Dumnezeu.

El dă tărie celui obosit şi mărește puterea celui ce cade în leșin.” Isaia 40:29

E. J. Waggoner a descris inutilitatea eforturilor păcătoșilor de a asculta de Dumnezeu.

Am auzit mulți oameni spunând cât de greu le-a fost să facă binele; viața lor creștină a fost total nesatisfăcătoare, fiind marcată doar de eșec și au fost tentați să renunțe în descurajare. Nu e de mirare că se descurajează: eșecul continuu este suficient pentru a descuraja pe oricine. Cel mai curajos soldat din lume ar deveni laș dacă ar fi învins în fiecare luptă. Uneori, aceste persoane vor spune cu jale că și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Biete suflete, dacă și-ar pierde încrederea în ei înșiși în totalitate și și-ar pune toată încrederea în Cel care este puternic să salveze, ar avea o altă poveste de spus. Atunci ei ‘s-ar bucura de Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.’ Apostolul spune : ‘Bucurați-vă totdeauna în Domnul; iarăși zic: Bucurați-vă.‘ Filipeni 4:4. Omul care nu se bucură în Dumnezeu, deși este ispitit și încercat, nu luptă lupta cea bună a credinței. El luptă biata luptă a încrederii în sine și a înfrângerii.” Lessons on Faith, 2 – 3

Cât de clar a afirmat Waggoner adevărul celor care se străduiesc să obțină biruința: ”Uneori, aceste persoane vor spune cu jale că și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Biete suflete, dacă și-ar pierde încrederea în ei înșiși în totalitate și și-ar pune toată încrederea în Cel care este puternic să salveze, ar avea o altă poveste de spus.” Da, pierde-ți încrederea în tine!!! Da, pune-ți toată încrederea în Isus!!!

Acesta este motivul pentru care Domnul va lăsa niște spini ai ispitei în viața ta. Sunt sigur că te-ai rugat ca Dumnezeu să îndepărteze acești spini ai păcatelor care te asaltează. Au adus o asemenea descurajare și înfrângere în viața ta. Cu toate acestea, Dumnezeu îi lasă acolo pentru că dorește ca tu să înveți lecția că puterea Lui este făcută desăvârșită în slăbiciunea ta. Când începi să experimentezi eliberarea Domnului Hristos în tine, atunci tu vei declara împreună cu Pavel: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” 2 Corinteni 12:9-10

Mulțumesc pentru țepuș!

Vei ajunge în punctul în care chiar îi vei mulțumi lui Dumnezeu pentru spinii din viața ta. De ce? Pentru că din cauza lor, experimentezi uimitoarea putere  eliberatoare a lui Hristos. Datorită lor, Domnul Hristos a devenit și mai prețios pentru tine. L-ai cunoscut dându-ți biruințe mereu proaspete asupra ispitelor și lauda pentru El îți umple inima.

Te bucuri și de spini, deoarece aceștia sunt ocazii pentru ca slava lui Dumnezeu să strălucească prin tine, în timp ce Hristos își manifestă viața neprihănită în și prin tine. Ei sunt oportunități pentru tine să devii din ce în ce mai asemănător cu Hristos în acele domenii ale vieții tale, pe măsură ce El Se manifestă din ce în ce mai mult în viața ta.

Iacov scria despre acest lucru:

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.” Iacov 1:2-4

Vei experimenta atunci ceea ce Pavel descrie prin „întristat și totdeauna vesel” (2 Corinteni 6:10). Chiar și în mijlocul celor mai dificile circumstanțe, te vei putea bucura pentru că Isus Se va manifesta în tine. Credința ta în Hristos dezvoltă o perseverență care va avea ca rezultat manifestarea lui Hristos în tine pe deplin.

Hristos manifestat în trup

Tu ești templul lui Dumnezeu și dorința Lui este „să locuiască în tine și să umble în tine” (2 Corinteni 6:16). Isus vrea să-și trăiască viața în tine. El vrea să-și manifeste toate virtuțile Sale de neprihănire, caracter și ascultare în și prin tine. Dacă alegi să te îndepărtezi de ispite și să ai încredere că El se va manifesta, El o va face. De fapt,
Hristos va deveni atât de mult o parte a minții, trupului și sufletului tău încât El, prin tine, se va manifesta din nou în trup — în trupul tău. Ellen White a descris această experiență.
Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul acesta. Și dacă noi consimțim, El Se va identifica în așa măsură cu gândurile și cu țintele noastre, încât va lega inima și mintea noastră cu voința Sa, astfel că, atunci când ascultăm de El, vom împlini propriile îndemnuri. Voința, înnobilată și sfințită, își va găsi cea mai mare plăcere în slujirea Lui. Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu așa cum avem privilegiul să-L cunoaștem, viața noastră va fi o viață de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios” Hristos Lumii Lumina, p. 668

Aceste cuvinte îi descriu pe cei care vor fi gata să-L întâlnească pe Isus la revenirea Sa. În ascultarea față de El, ei își vor îndeplini pur și simplu propriile impulsuri, deoarece Hristos se manifestă pe deplin în și prin ei. Viața lor vor fi o viață de continuă ascultare, deoarece ei îi permit lui Hristos să trăiască mereu viața Sa în ei. Aceasta este chemarea înaltă și sfântă pe care ți-o dă Dumnezeu astăzi.

Acesta nu este o chemare de a încerca mai mult sau de a depune mai mult efort să asculți. Este o chemare să fii plin de Duhul Său, să alegi să-L asculți în toate lucrurile și să-L lași pe Hristos să manifeste neprihănirea Sa în și prin tine. Când spui da chemării Sale și înveți cum să-L lași pe Hristos să trăiască viața Sa în tine, viața ta creștină nu va mai fi o povară. După cum este consemnat în Evanghelia după Matei, iată ce a oferit Domnul Hristos:

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11:28-30

Referindu-se la cei care caută să-I slujească lui Dumnezeu, Ellen White a scris:

Rezervele inepuizabile ale cerului sunt la dispoziția lor. Hristos le dă suflarea propriului Său Duh, viața propriei Sale vieți. Duhul Sfânt pune cele mai alese energii ale Sale să lucreze în inimă și în minte.”  Mărturii pentru Biserică, Vol. 6, 306

Aici ni se spune că cel credincios are însăși viața lui Hristos prin prezența Duhului Sfânt și că Duhul aduce schimbări minunate în inima și mintea credinciosului.

E. J. Waggoner a învățat în mod clar același lucru:

”Domnul Hristos dă această viață nesfârșită și fără pată tuturor celor care cred în El. . .  Domnul Hristos locuiește în inimile tuturor celor care cred în El. . .
Hristos, lumina lumii, locuind în inima urmașilor Săi, îi transformă în lumina lumii. Lumina lor nu vine de la ei înșiși, ci de la Hristos, care locuiește în ei. Viața lor nu este de la ei înșiși; ci este viața lui Hristos manifestată în trupul lor muritor. Vezi 2 Corinteni 4:11. Acesta înseamnă să trăiești ‘o viață creștină’”. Lessons on faith, 66

Într-un alt loc, Ellen White a explicat miracolul uimitor al transformării.

Când îndrumările Domnului Isus au fost primite și ne-au luat înstăpânire, El este pentru noi o prezență lăuntrică neîncetată, care exercită controlul asupra gândurilor, ideilor și faptelor noastre.. . . Nu mai trăim noi, ci Hristos, Nădejdea slavei, este Cel ce trăiește în noi. Eul este mort, dar Hristos este un Mântuitor viu.” Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 389

Ellen White a fost foarte clară în această privință. Ea a declarat clar că prezența constantă a lui Isus este cea care ne controlează gândurile, ideile și acțiunile. Dacă alegem să credem că El va face asta și credem că puterea naturii noastre păcătoase pe care o avea asupra noastră este moartă, atunci Hristos va trăi cu siguranță viața Sa în noi. Este atât de simplu!

Pe măsură ce acest proces continuă în viața credincioșilor care, de exemplu, aveau înainte gânduri impure ori de câte ori vedea o femeie, mai ales dacă era îmbrăcată sumar, va avea acum doar gânduri pure când vede o astfel de femeie. În situațiile în care furia ar fi apărut în trecut, acum nu există furie. Acolo unde anumite alimente nesănătoase ar fi declanșat o poftă, acum nu există poftă. Acestea sunt exemple despre cât de mult se va manifesta Hristos în cei care aleg să-L lase să facă acest lucru. Puterea naturii păcătoase va fi total supusă, iar natura fără păcat a lui Hristos va fi total dominantă în viață.

Cu toate acestea, este important să ne amintim că acesta este un proces. Astfel de schimbări dramatice nu se produc instantaneu. Trebuie să creștem zilnic în experiența de a-L lăsa pe Hristos să-și trăiască viața în noi. În ceea ce privește procesul prin care Hristos ia chip în viața credinciosului, Pavel a scris: ”Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!” Galateni 4:19

A. T. Jones a scris despre aceasta în felul următor:

”Aceasta [creșterea în Hristos în toate lucrurile] trebuie să se împlinească în tine și în mine prin creștere; dar nu poate exista creștere acolo unde nu există viață. Aceasta este creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu, creșterea în înțelepciunea lui Dumnezeu, creșterea în caracterul lui Dumnezeu, creșterea în Dumnezeu; prin urmare, poate fi numai prin viața lui Dumnezeu.” Lessons on Faith, 148

Luminează-te

Pe scurt, orice atitudine sau comportament pe care Domnul ne cere să le manifestăm, El le va manifesta în și prin noi dacă alegem să-L lăsăm și credem că El o va face. Acest lucru ne cere să fim conștienți de atitudinile și comportamentele pe care Dumnezeu dorește să le manifestăm. Găsim această învățătură în Cuvântul lui Dumnezeu.

Standardul lui Dumnezeu este înalt, atât de înalt încât ne este imposibil să-l atingem. Acest standard va fi atins numai pe măsură ce Hristos trăiește acest standard prin noi. Pavel subliniază acest lucru în scrisoarea sa către Romani.

Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire, Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire,  pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. Romani 8:3-4 NTLR

În aceste versete, Pavel ne-a împărtășit că este imposibil ca omenirea păcătoasă să îndeplinească cerințele fără prihană ale legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pentru că Hristos a venit în trup, a ascultat cu desăvârșire de lege și a împlinit toate cerințele drepte ale legii, El a condamnat păcatul și i-a distrus puterea. Prin urmare, prin Hristos „cerințele fără prihană ale legii” pot fi „împlinite pe deplin în noi”, care nu ne supunem naturii noastre păcătoase, ci îi permitem Duhului să manifeste ascultarea în noi.

Făgăduința Noului Legământ

Acest capitol prezintă modul în care Dumnezeu împlinește făgăduința noului legământ. În noul legământ, Dumnezeu spune că El va scrie legea Sa în inima și în mintea noastră (Evrei 8:8-10). Partea noastră este să alegem să-I permitem să facă acest lucru. Dumnezeu a prezis prin profetul Ezechiel că va face aceasta.

Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.” Ezechiel 36:25-27
Noul Testament confirmă această promisiune în texte precum următoarele:

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Filipeni 1:6

Rețineți că Dumnezeu este cel care „îndeplinește” această lucrare. Pavel prezintă același adevăr în prima sa scrisoare către Tesaloniceni.

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.” 1 Tesaloniceni 5:23-24

Din nou, Pavel scrie clar; Dumnezeu este Cel care face sfințirea. Partea noastră este să alegem să-I permitem să îndeplinească acea lucrare în duhul, sufletul și trupul nostru.

Luminează

Toți creștinii care nu experimentează în viața lor eliberarea de ispite prin Hristos, ci încearcă să o facă prin propriile lor eforturi, cerându-i lui Dumnezeu să adauge puterea Lui la eforturile lor, nu știu ce este „sarcina ușoară” la care face referire Isus în Matei 11:28-29. În schimb, viețile lor sunt apăsate de frustrare, nedumerire și sentimente de înfrângere. Isus ne cheamă să venim la El cu această povară. Dacă înveți cum să faci asta, vei găsi „odihnă”, iar umblarea ta cu Domnul va deveni mult mai „ușoară”, deoarece Isus îți dă biruința Sa și tu te odihnești în El pentru biruință.

Înainte să ajung să înțeleg și să experimentez personal realitatea de a rămâne în Hristos și de a-I permite Lui să Se manifeste în și prin mine, nu am înțeles aceste cuvinte ale Domnului Hristos. Pentru mine viața creștină era o povară și ascultarea nu era ușoară. Odată ce am ajuns să înțeleg și să experimentez prezența permanentă a Domnului Hristos, abia atunci am înțeles adevărul cuvintelor Lui : „Jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară”. El oferă aceeași experiență permanentă tuturor celor care cred în El.

Ține legătura

Acest tip de biruință în Hristos ne cere să fim în comuniune clipă de clipă cu El. Amintiți-vă că David a scris: ”Am necurmat pe DOMNUL înaintea ochilor mei.
Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” Psalmul 16:8. David cunoștea nevoia ca Domnul să fie „întotdeauna înaintea lui”. Nu trebuie să lăsăm comuniunea noastră cu Isus să fie întreruptă.

Putem vedea, de asemenea, că biruința pe care ne-o oferă Isus necesită o predare clipă de clipă față de El. Ori de câte ori vine o ispită, trebuie să o predăm Lui, indiferent cât de mult ne-am bucurat să cedăm acestei ispite în trecut. Predarea completă 100% este singura modalitate de a avea biruința 100%.

Ellen White a scris despre necesitatea comuniunii și a predării clipă de clipă în cuvintele:
Noi putem părăsi multe obiceiuri rele și, pentru câtva timp, putem da la o parte tovărășia lui Satana; dar, fără o legătură vie cu Dumnezeu prin predarea noastră față de El, în fiecare clipă putem fi biruiți. Fără o cunoaștere personală a lui Hristos și o comuniune continuă cu El, suntem supuși bunului plac al lui Satana și până la urmă vom împlini pretențiile lui.” Hristos Lumina Lumii, p. 324

Primirea zilnică a botezului cu Duhul Sfânt este de asemenea esențială pentru ca părtășia noastră cu Hristos să rămână neîntreruptă. Ellen White a confirmat acest lucru când a scris:

Trebuie să avem o legătură vie cu Dumnezeu. Trebuie să fim îmbrăcați cu putere de sus prin botezul Duhului Sfânt, ca să putem ajunge la un standard mai înalt; căci nu există ajutor pentru noi în nici un alt fel.” Review and Herald, 5 aprilie 1892

Ni se spune clar că botezul cu Duhul Sfânt este ceea ce ne dă o „legătură vie” cu Dumnezeu. Ni se mai spune că umplerea Duhului este absolut necesară pentru ca acest lucru să se întâmple. După cum a declarat ea, „Nu există ajutor pentru noi în niciun alt fel…”

Hristos — Singura noastră speranță

Mesajul neprihănirii prin credință a fost un mesaj de speranță, un mesaj de biruință, un mesaj care L-a înălțat pe Isus. L-a prezentat pe Isus ca singura noastră speranță de biruință și de a fi gata pentru întoarcerea Sa glorioasă.

Eu personal cred că Domnul transmite din nou acest mesaj poporului Său. Să nu repetăm experiența celor care au fost înaintea noastră. Fie ca noi să-L căutăm cu stăruință pe Domnul pentru o înțelegere clară a mesajului, cerându-I să ne conducă în plinătatea lui Hristos trăind în noi și manifestând neprihănirea Sa.

Generația căreia i-a fost dat acel mesaj nu l-a primit. Nici alte câteva generații care i-au urmat nu au reușit să-l primească. Provoc generația de astăzi să nu urmeze exemplul lor trist. Fie ca noi să luăm în serios chemarea lui Dumnezeu de a fi umpluți cu Duhul Său și de a experimenta manifestarea deplină a lui Hristos în viața noastră și slujirea pentru El. De aceea Domnul  ne așteaptă.

Domnul Hristos așteaptă cu mult dor să Se manifeste în Biserica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârșit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi.” Parabolele Domnului Hristos, 69

Hristos așteaptă manifestarea Lui Însuși în poporul Său. El nu așteaptă ca ei să devină pur și simplu „ca El”. Nu, El așteaptă ca El Însuși să Se manifeste și să fie văzut. El așteaptă, de asemenea, ”reproducerea perfectă” a caracterului Său în poporul Său. El nu așteaptă ca noi să reproducem caracterul Său în noi înșine pentru El. Nu, El așteaptă ca noi să-I permitem Lui să reproducă în noi caracterul Său, trăind neprihănirea Sa în noi. Aceste lucruri se pot întâmpla doar pe măsură ce înțelegem și experimentăm mesajul neprihănirii prin credință prezentat în 1888.

Waggoner a descris această experiență după cum urmează:
Iată care este secretul puterii. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel căruia i s-a dat toată puterea în Cer și pe pământ, este Cel care face lucrarea. Dacă El trăiește în inimă pentru a face lucrarea, este o laudă dacă spunem că pot fi obținute mereu biruințe? Da, este laudă; dar ne lăudăm în Domnul și aceasta este îngăduită.” Lessons on Faith, 4

Odată ce descoperi acest adevăr uimitor de a experimenta neprihănirea lui Hristos, viața ta nu va mai fi niciodată aceeași. Viața ta va fi plină de bucurie și pace. Vei vedea biruințe pe care anterior le considerai imposibil de obținut. Isus va fi totul pentru tine. Vei ști din experiență ce a vrut să spună Pavel când a scris: „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

Întrebări pentru discuție:
  1.  Cum descriu apostolul Pavel și A.T. Jones imposibilitatea chiar  de a trăi o viață  de ascultare prin propriile eforturi, chiar și pentru creștinul care cere lui
    Dumnezeu să îl ajute?
  2. Cât de asemănători cu Isus vor fi cei care sunt gata să-L întâlnească pe Isus la revenirea Sa?
  3. De ce este necesară înțelegerea și experimentarea zilnică a botezul zilnic cu Duhului Sfânt pentru biruința în viața cuiva?
  4. Descrie în propriile cuvinte cum să-L lăsăm pe Hristos, care trăiește în tine prin botezul Duhului Sfânt, să-ți dea biruința Sa asupra unei ispite.
  5. De ce Dumnezeu lasă uneori anumite „țepușe” ale ispitei în viața cuiva?
  6. Ce a vrut să spună Dumnezeu când i-a spus lui Pavel: „Puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune”?
  7. De ce i-ar mulțumi un creștin lui Dumnezeu pentru „țepușe”?
  8. Ce rol joacă Biblia în biruința creștinului asupra ispitei?
  9. Ce fel de „legătură de rugăciune” trebuie să aibă creștinul  cu Hristos pentru a trăi viață victorioasă asupra ispitei?
  10. În conformitate cu  Parabolele Domnului Hristos, pagina 69, ce așteaptă Hristos înainte de a Se întoarce?
Cereri de rugăciune

Roagă-te pentru :

  • Botezul cu Duhul Sfânt
  • Redeșteptare personală și în biserică
  • Dumnezeu să conducă biserica să înțeleagă și să experimenteze o biruință deplină asupra ispitei prin credința în ascultarea neprihănită a Domnului Hristos în viața voastră
  • Numele de pe lista ta de rugăciune

Traducere:  Adina Păltineanu  și Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *